nu mai merg
spre chipul tău
cu pași de lumină —
asta era pe vremuri.
acum dau „scroll”
printre fețe,
emoji-uri de dor
și tăceri online.
chipul tău
se încarcă greu,
ca o pagină
cu prea mult adevăr.
și totuși,
când se stinge ecranul,
rămâne ceva clar:
dorul meu
nu se poate edita,
nu se poate șterge.
merge înainte
spre chipul tău,
chiar dacă drumul
nu mai e poezie,
ci realitate.
În suflet, omul poartă o comoarăCe nu se vinde-n aur sau argint:E cinstea lui, lumina care zboarăPrin fapta bună, gândul neclintit. Cu dragoste se naște…
Te-aș picta într-un tablou,Dar ești prea departe.Pentru mine ești un erou,Și nimic nu ne desparte. Nu mă satur să-ți văd chipul,Să te admir așa cum…
Pe un ecran rece apare o lumină,venită dintr-un timp pe care nu-l mai ținem minte.Poate că steaua care a trimis-os-a stins deja într-o realitate care…
Când ești în gânduri scufundatSi de o lume nouă ai aflat.Când ai deschis ochii ca să vezi, Părerea altora să o crezi,După placul tău nu…
Când ești pe gânduri scufundat Si de o lume nouă ai aflat, Când ți-ai deschis ochii ca să vezi Părerea altora s-o creezi. După placul…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri