Adelina Labic: „Vrăjitoarea din Konotop – un spectacol despre temele care rămân actuale”

Cea de-a VIII-a Reuniune a Teatrelor Naționale românești a adus în scena Teatrului Național ”Mihai Eminescu” spectacolul Teatrului Național Ivan Franko din Kiev

 ”Vrăjitoarea din Konotop”. Povestirea scrisă cu 200 de ani în urmă de către Hryhoriy Kvitka-Osnovyanenko este transpusă într-un spectacol memorabil, în regia lui Ivan Uryvskyi, reușind să transmită atmosfera, stilul și autenticitatea textului.

Piesa redă viața de zi cu zi a Ucrainei din secolul al XVIII-lea, punând un accent satiric pe stângăcia și limitările bătrânilor cazaci, care și-au primit funcțiile nu în conformitate cu aptitudinile lor. ”Vrăjitoarea din Konotop” este o poveste despre un declin istoric, când Micul Colegiu Rus din Sankt Petersburg, temându-se de trădare, a numit oameni nu prea inteligenți în funcții importante în orașele ucrainene. Parodia ridiculizează elita conducătoare, ocupația și sensul vieții căreia era mâncarea, băutura, intrigile și lupta cu vrăjitoarele.

Povestirea lui Grigory Kvitka-Osnovyanenko are mai multe linii de subiect: o poveste de dragoste, un sentiment de război iminent, un cataclism natural și tema puterii care revine accidental unei persoane greșite.

Actorul Oleksandr Iarema aduce în scenă personajul central, Nikita Zabryokha, un analfabet, ușor de manipulat, care devine sutaș în Konotop. Scribul acestuia, Prokip Pistryak, râvnește, de fapt, la funcția lui Zabryokha și sub masca prieteniei, cu ajutorul vrăjitoriei își urmărește propriile interese.

Seceta devine un pretext pentru vânătoarea de vrăjitoare și pentru abandonarea ordinului militar de a aduna cazaci pentru a apăra statul. Sutașul Zabryokha și scribul Pistryak îneacă femeile care sunt acuzate de vrăjitorie, fapt pentru care una dintre ele – vidma Zubiha îi va pedepsi.

”Vrăjitoarea din Konotop” este un basm pentru adulți, cu un final foarte violent, este o poveste despre alegerea între Dumnezeu și forțele întunericului.

Dacă eliminăm umorul, acest spectacol devine unul înfiorător. Personajele principale săvârșesc infracțiunea cu bucurie, fără să-și dea seama de gravitatea faptelor, crezând că nu vor fi pedepsiți, ei renunță la credință, transformându-se în pioni care nu sunt în stare să-și schimbe propria viață și nici să se opună celor ce se întâmplă în jurul său.

În spectacol multe se rezolvă și se dezleagă prin cânt. În scena înecului este absentă apa, deoarece este secetă. Pentru a ilustra cât mai autentic acest moment este utilizat folclorul. Spectacolul este transpus într-o manieră originală, prin inserarea melodiilor populare, aranjamentul acestora fiind realizat de Susanna Karpenko, iar fundalul vocal al piesei este țesut din vocile actrițelor: Maria Rudynska, Kateryna Artemenko, Oksana Sydorenko, Anna Rudenko, Malvina Khachatryan, Maryna Veremiychuk, Anastasia Rula.

Decorațiunea scenei poate fi definită cu încredere ca minimalism rafinat. Costumele vrăjitoarelor sunt o lecție de stil vestimentar. Tetyana Ovsiychuk creează o poveste vizuală originală, desăvârșind legătura intrinsecă dintre personaj și vestimentația acestora.

Vrăjitoarea Zubikha din piesă este interpretată de două actrițe extraordinare, dar diferite în ceea ce privește tipul, vârsta și caracterul: Hristina Fedorac și Olena Hohlatkina. Datorită unor tehnici artistice precum hiperbola, deformarea imaginilor, caricatura sunt conturate cu precizie toate viciile personajelor.

Scena de final este una de asumare a adevărului: spațiul configurat ingenios prin vârtejul ciulinilor, vântul șuierător vin în contrast cu multașteptata ploaie, ce vine ca o binecuvântare.

Acest spectacol este o critică adusă prejudecăților și ritualurilor medievale sălbatice (vânătorile de vrăjitoare), care sunt un indicator al imperfecțiunii morale și totodată condamnă mintea îngustă, prostia și ignoranța oamenilor, or sărăcia spirituală, lenea și slăbiciunile sunt pedepsite într-un final.

Spectacolul atrage atenția asupra unor probleme precum rațiunea și nebunia, puterea și dorința de a se îmbogăți prin obținerea unei poziții, importanța sincerității în relații, teme care nu se perimează și sunt actuale mereu.