Biscuit, ceai şi poezie -produc o sâmbătă specială.

Sâmbăta precedentă, 6 februarie 2021, am avut norocul să mă găsesc într-un grup de tineri, ale căror inimi pulsează la intervale egale, în tempoul poeziei contemporane, am ascultat, am analizat şi apreciat poezia la rece, la propriu rece, căci era +2 grade în exterior, dar ecoul vocii lui Dumitru Crudu, ne potolea setea de poezie şi ne încălzea cu dedicaţiile poeţilor pentru cele mai scumpe persoane, taţilor.

M-a uimit cuprinsul intim pe care l-am cunoscut prin intermediul poemelor: al tatălui strict, al celui distanţat, inexistent în viaţa ta de mic sau al celui pe care ai vrut să-l cunoşti, dar nu l-ai cunoscut, astfel, la fiecare strângere de mână a unui coleg de muncă, te întrebi –  „oare el aşa ar face sau l-ar saluta verbal?”. Autorii curajoși relatează despre apropiata sau distanta relaţie dintre ei şi taţii care le-au dat viaţă, pentru a ne oferi nouă o perspectivă asupra poeziei, pentru a ne permite să ne regăsim în ele sau pentru a ne arăta că nu suntem singurii al căror tată nu participă în viaţa noastră, prietenii săi fiind sapa, ogorul, uneori şi vinul, mai puţin mama şi copilul.

Recitalul de poezie a avut loc, de data aceasta, în Parcul Dendrologic din Chişinău şi credeţi-mă când vă zic că fulgii ne albeau căciulele de diferite culori, însă noi ascultam poezia la rece.

 

Nu se mişca cetina brazilor, nu lătrau câinii, nu se fulguiau copiii, nişte trecători s-au oprit să verifice dacă e un nou protest în Chişinău, dar s-au înşelat, era vorba de lectura unor poezii din Antologia Paşii Taţilor Noştri, tipărită la editura Prut (Chișinău), antologie realizată de Virgil Botnaru şi Daniela Botnaru. Astfel mai mulţi poeţi au reuşit să spună în foi albe, ce nu au reuşit să menţioneze lespezilor de mormânt sau chipurilor ridate de duritate ale părinţilor, e vorba despre acele cuvinte care începeau cu ,, aş vrea, tată…”.

Discuţia a continuat cu un biscuite, ceai şi scrierea versurilor de către audienţă: Alex Popescu, Natalia Pântea, Adriana Rusu, Vitalie Şega, Maria Ivanov, Sergiu Statii, Ludmila Ţurcan şi Dumitru Crudu. Nu ţin minte, dacă biscuitele era de ovăz sau grâu, nu mi-a păsat dacă chelneriţa în loc de greenfield lemonă îmi adusese, greenfield lavanda, dar m-a impresionat, ce a urmat după 30 de minute de tăcere;

Fiecare a recitat draft-uri de poezii, ce contemplau conştiinţa cu imagini, urechile cu zahăr, căci ceaiul l-am băut ca vinul sec, iar poeziile din pietre brute au devenit bijuterii.

Toţi şi-au expus părerea asupra ritmului, firului şi apartenenţei la subiectul poeziilor citite anterior în Grădina Dendrologică, unde, deşi am citit pentru jumate de oră poezie, nu ne-a alungat nici gerul, nici paznicul de la poartă.

Aș vrea să expun mai jos poeziile, ce ne-au marcat sâmbăta şi au făcut-o una specială, mai puţin o să vă pot ajuta în găsirea aceluiaş biscuite şi respectivei mărci de ceai.