Entomologia adolescenței în Libelula Doinei Gecse-Borgovan

Libelula Doinei Gecse-Borgovan, apărută în 2024 la Editura Paralela 45, în colecția „Prima Dragoste”, coordonată de Diana Iepure poate fi citită ca un manual de coexistență și de responsabilitate atât de către părinți, cât și de adolescenți.

Deși pare a fi, la o lectură de suprafață, o carte lejeră pentru adolescenți, cu o intrigă clar definită – primă iubire dintre o tocilară și un grăsun, iubire care se limitează la o aventură, așa cum părinții fetei decid să revină la Paris – la o lectură aprofundată descoperim o serie de teme de maximă actualitate care sunt abordate: bullying, comunicare ineficientă dintre copil și părinte, divorț. Aceste teme nu sunt doar bifate, ci urmărim de-a lungul cărții cum ele s-au transformat în mecanisme prin care s-a instaurat în mintea lui Tudor rușinea și izolarea. Părinții lui au divorțat, tata a plecat la altă femeie, fără a-l preveni pe el sau pe mama lui. Pur și simplu nu a mai venit într-o zi. Tânărul și-a asumat toată vina pentru plecarea tatălui său și se autoflagelează, iar mila din ochii și gura celorlalți îl irită la culme, ceea ce îl face să mănânce compulsiv, aceasta fiind strategia lui pentru a supraviețui emoțial la sentimentul de vină, rușine, dar și abandon. Din cauza plecării tatălui său îi este greu să își facă prieteni, pentru că mereu pornește de la premisa că va fi trădat și părăsit într-un final. Anume din acest motiv el alege să se refugieze în lumea virtuală, să creeze jocuri, evitând contactul cu alți oameni. Și pe Eva, noua colegă de clasă și de bancă, o evită. Dar ea are o inteligență emoțională și  empatie care o face să vadă dincolo de răutățile lui. Mai ales că și ea are frustrările ei. Este mereu asociată cu Greta Thunberg, pentru că e pasionată de entomologie și postează mereu buburuze și alte insecte pe instagram, poartă ochelari și se consideră „o valiză” în familia sa, căci mereu trebuie să schimbe locuințele, așa cum tatăl ei e consultant economit și angajat la diferite bănci din lume: „toată viața mea m-ați târât după voi ca pe o valiză, nu v-a interesat niciodată ce-mi doresc și ce mă bucură, nu m-ați întrebat niciodată ce părere am” (p. 132). Revolta ei pornește mai ales de la sentimentul de iubire pe care îl resimte pentru prima dată pentru Tudor. Altfel, cine nu și-ar dori o viață și o carieră la Paris? În cazul familiei sale sesizăm această lipsă de comunicare cu copilul, semnalată chiar de Eva. Ea ar fi apreciat dacă părinții ar fi mimat cel puțin importanța părerii sale, având deja aproape 16 ani, dar ei au ales să o pună doar în fața unei decizii luate. Se iau decizii paralele cu doleanțele copilului și în cazul familiei lui Tudor. Tatăl său îl invită la ski, el acceptă cu condiția ca noua lui iubită să nu vină. Prima zi ea lipsește, dar în a doua dimineață vine și îl și critică. Această neluare în serios a condiției impuse de Tudor, pe de o parte, și lipsa unei comunicării reale în cazul Evei, pe de altă parte, dar mai ales deciziile impuse adolescenților, care și-ar dori ca părerile lor să conteze, generează frustrare și comportamente de autoprotecție. Și vedem cum reacționează Tudor – fuge în plină noapte din stațiunea montană; și cum reacționează Eva mai târziu – îi propune lui Tudor să fugă împreună, lăsând totul baltă. Dar totul putea fi rezolvat printr-o comunicare.

Din punct de vedere al structurii, povestea cărții e spusă de un narator omniprezent și omniștient, care ne prezintă situațiile la 180 de grade. Într-un capitol vedem cum simte și trăiește primii fiori ai iubirii Eva, iar în următorul vedem cum îi resimte Tudor. Pentru adolescenți (mă gândesc aici și la cititorii adolescenți) anume asta este foarte important – să aibă claritate în toate, mai ales în chestiuni amoroase. Scriam mai sus că această carte poate fi citită ca un manual și pentru părinți așa cum mama lui Tudor, de exemplu, este un model de părinte care știe să gestioneze schimbările bruște ale lui Tudor, iar asta este ceva specific pentru toți adolescenții. Și ce bine ar fi ca părinții să știe cum să se comporte cu ei. Un anti-exemplu este însă tatăl lui Tudor, care îi critică până și felul în care mănânc, asta în condițiile în care a lipsit ani buni din viața lui: „Mănânci ca un disperat. Arăți grețos, ce dracu! Tu nu te uiți un pic la tine?” (p. 91). Dar este un manual și pentru adolescenți, ei pot învăța de aici cum să se accepte reciproc, să se bucure în compania prietenilor ieșind în pădure, la lac, citind împreună, făcând împreună teme și mai ales comunicând despre orice. Pentru că adevărată prietenie și iubire nu judecă și revistă în timp, chiar dacă la un moment dat, intervine și distanța.