Mama e telefonul mobil

,,Mama e telefonul mobil, mama e bicicletă, mama e rochiţa mea roşie, mama e perechea de ghete din Italia, mama e tableta apple, mama e perechea de căşti fără fir, mama e trotinetă cu acumulator precum nimeni nu are-n sat, mama e…”

Expresii ce îţi golesc sufletul, îţi fac conştiinţa un ghem de aţe şi eşti gata să te arunci tu la gunoi, nu situaţia economică-socială, sau politică, ce n-a creat valuri, dar tsunami de migranţi spre ţările europene.

Urmăresc spectacolul ,,Scrisori către mama şi tata” la teatrul Guguţă, unde se citesc scrisori adevărate de ale copiilor cu părinţi plecaţi peste hotare.

Actorii îşi însuşesc scena precum puiul de gâscă zborul pentru prima dată, reuşesc a prinde publicul, ca o muscă în plasă de păianjen, toţi se trezesc cu zaţ de amintiri pe tiv de suflet, nu există persoană, care să nu simtă pe piele adevărul celor spuse, deşi ele îşi reteză gingiile precum un os de peşte înfipt în dinte. Un subiect trist al relităţii amare precum pruna necoaptă pe stomac gol, se abordează în piesa de teatru, scrisă de dramaturgul Dumitru Crudu şi plasată în mimica lui Vlăduţ, care îşi aşteptă părinţii, a Nastei, care plânge noaptea, dar ziua se laudă cu noul model de telefon, în paşii adormiţi spre şcoală, fiindcă noaptea la întrebarea, ,,mamă când vii acasă?” s-a întrerupt subit conexiunea.

Cosiţele Tatianei sar de nu mai pot ziua în coardă, ca apoi seara să se despletească trist într-o vâlcea de lacrimi, poveste pe care o ştim toţi, părinţi plecaţi, pereţi reci, tu nud şi singur, pe interior, deşi dormi pe pernă cu cearşafuri albite de bunei şi pijama ca şi la actriţele din film, roşie şi de mătase.

Actorii Teatrului Guguţă, (Cătălin Lungu, Daniela Ciohnă, Ala Buhnă, Lilia Chiperi, Alina Alferova) reuşesc să mă ţină pe scaun o oră şi jumate, captiv la cele petrecute pe ea, am uitat să clipesc, îmi amorţeşte şi lobul urechii, ce ţine masca medicinală precum o plasă de tenis întinsă, privesc şi contemplu, dar cel mai rău îmi pare că e actualitatea în care se regăsesc mulţi prieteni şi colegi, inclusiv şi spectatori cu care redacţia Timpul a discutat.

Întunericul îmbrăţişează finalul piesei, iar un fundal de perete vertical relevă cele mai sterile şi reci cifre văzute de mine: peste 35.000 de copii din Moldova au ambii părinţi plecaţi peste hotare, iar 41.000 de copiii au cel puţin un părinte plecat peste hotare.
Cifrele apar gri pe un ecran de fundal negru, precum şi impresia pe care ne-o produce realitatea.

La final o anexă îţi crispează fruntea: aceste cifre sunt estimative şi nu pot asuma o realitate în care ele mereu variază.

Laureații Concursului de poezii și eseuri „Singur Acasă” au mărturisit trăirile lor prin Cuvânt. Dramaturgul Dumitru Crudu a dat aripi cuvintelor înșirate pe hârtie și acestea și-au luat zborul către inimi. În regia Alinei Lungu-Țurcanu, veți putea viziona spectacolul „Scrisori către mama și tata” și veți reveni acasă cu inimile pline de emoțiile celor care visează să fie auziți…