Rață Andreea-Emira: ,, 20 de ani în Siberia’’ de Anița Nandriș‑Cudla, regie Sorin Misirianțu 

În data de 17 septembrie 2025, în cadrul Reuniunii Teatrelor Naționale Românești, Teatrul Național „Mihai Eminescu” a găzduit monospectacolul  „20 de ani în Siberia”. Producția aparține Teatrului Național din Cluj-Napoca și face parte din programul „Procesul comunismului prin teatru”. Spectacolul este un monolog dramatic inspirat din cartea „20 de ani în Siberia. Amintiri din viață” de Anița Nandriș-Cudla, iar dramatizarea este semnată de Sorin Misirianțu.

Anița Nandriș‑Cudla, este martoră a deportărilor staliniste și autoare a memoriilor 20 de ani în Siberia. „Amintiri din viață” aduce în prim-plan suferința și reziliența românilor deportați din nordul Bucovinei. Prin povestea sa, Anița dezvăluie forța familiei, curajul femeii în fața opresiunii și puterea speranței, teme universale și actuale, care transmit publicului o lecție despre demnitate și supraviețuire în condiții extreme.

Regia semnată de Sorin Misirianțu se remarcă prin simplitate și profunzime, punând accent pe intensitatea trăirilor interioare și pe autenticitatea mărturiei. Decorul este minimal, compus din câteva scaune din scânduri sprijinite pe cărămizi și sârmă ghimpată. Ca recuzită, actrița Amalia Ciolan are la îndemână o valiză, iar proiecțiile cu cruci și morminte, redate pe fundal, conturează un cadru auster, încărcat de simboluri. Lumina, căzând de sus, izolează personajul și subliniază forța cuvântului rostit, în timp ce efectele vizuale – fulgere, păsări în zbor – sporesc dramatismul și transmit instabilitatea unei lumi sfâșiate de violență și suferință.

Măiestria actoricească se evidențiază printr-o expresivitate vocală și corporală sobră, dar de o intensitate remarcabilă.Personajul întruchipează atât fragilitatea unei femei lovite de istorie, cât și tăria interioară a celei care a supraviețuit două decenii de exil. Fiecare gest, fiecare inflexiune a vocii este încărcată de emoție, construind un personaj credibil, profund și tulburător. Monologul devine o confesiune directă către public, o împărtășire de viață care nu poate lăsa pe nimeni indiferent.

Muzica bisericească, alături de vuietele vântului crează o atmosfera sonoră apăsătoare, conferă spectacolului o profundă dimensiune spirituală și îi accentuează autenticitatea. Momentele de liniște, întrerupte de aceste efecte sonore, intensifică tensiunea și îi permit publicului să resimtă, aproape fizic, durerea și singurătatea deportării.

Mesajul transmis este unul universal și actual: rezistența în fața istoriei nedrepte, puterea memoriei și nevoia de a păstra vie amintirea victimelor comunismului. Spectacolul invită spectatorul să reflecteze asupra valorilor care dau sens vieții – demnitatea, credința și forța familiei. „20 de ani în Siberia” este despre recuperare a memoriei colective, e o lecție de istorie transmisă prin puterea tâmăduitoare a teatrului și a emoției autentice. Am simțit și eu emoții mari vizionând acest spectacol, emoții care m-au copleșit și m-au făcut să retrăiesc, prin ochii Aniței Nandriș-Cudla, fragmente din suferința și speranța unei întregi generații. A fost un moment în care am realizat cât de puternic poate fi teatrul atunci când aduce la lumină adevăruri dureroase, dar necesare.

Cartea de memorii a Aniței Nandriș-Cudla intitulată „20 de ani în Siberia. Destin bucovinean”, a fost tipărită abia după 1989, în România, fiind distinsă cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională.