Liniște
Liniște.
E un cuvânt frumos,
E ceva pe care poate
Îl observi într-un cer noros.
E un cuvânt greu
Pe care îl ceri când ajungi în Rai,
E un cuvânt pe care mereu
Încerci, dar nu îl ai.
E o senzație,
E o încercare,
E o formație
Din silabe fără valoare.
Pentru fiecare e ceva diferit,
Pentru unii e un loc ferit.
Pentru alții e o masă cu familia,
Poate pentru tine e prietenia.
E mânia estompată,
E acel sentiment la o decizie luată,
E acel loc sigur unde mă pot ascunde,
E durerea care vine-n unde.
E acea liniște pe care o găsești la cimitir,
Acea liniște care-i aparține unui martir,
Acea liniște de care nu te saturi,
Acea liniste pe care-o găsești în sfaturi.
E cuvântul care nu vine deodată,
E viața care devine moartă,
E sentimentul de singurătate,
E sunetul pe care-l auzi cu fermitate.
Liniște.
E un cuvânt frumos.
E un cuvânt pe care, din păcate,
Îl găsesc puțin păcătos.
Răspunsuri