Liniște

Liniște.

E un cuvânt frumos,

E ceva pe care poate

Îl observi într-un cer noros.

E un cuvânt greu

Pe care îl ceri când ajungi în Rai,

E un cuvânt pe care mereu

Încerci, dar nu îl ai.

E o senzație,

E o încercare,

E o formație

Din silabe fără valoare.

Pentru fiecare e ceva diferit,

Pentru unii e un loc ferit.

Pentru alții e o masă cu familia,

Poate pentru tine e prietenia.

E mânia estompată,

E acel sentiment la o decizie luată,

E acel loc sigur unde mă pot ascunde,

E durerea care vine-n unde.

E acea liniște pe care o găsești la cimitir,

Acea liniște care-i aparține unui martir,

Acea liniște de care nu te saturi,

Acea liniste pe care-o găsești în sfaturi.

E cuvântul care nu vine deodată,

E viața care devine moartă,

E sentimentul de singurătate,

E sunetul pe care-l auzi cu fermitate.

Liniște.

E un cuvânt frumos.

E un cuvânt pe care, din păcate,

Îl găsesc puțin păcătos.