Pătat de lacrimi

Sub ceața groazei despărțirii,
Când mii de cruci se iviră
Iar lacrimi calde și subțiri,
Pământul rece îl izbiră,
Mormântul negru-acoperit;
Sub mii de flori, coroane… zac.
Al meu suflet a murit,
Cu lacrimi grele mi-l îmbrac.
Și cu durere pătasem crucea
Purtată greu de al meu trup
Și inima mi-o aducea
La groapă, ca să o astup.
Pe piatra funerară scrie:
„Aici îmi zace sufletul
Pătat cu ura sângerie
Și cu otravă urletul”
Răspunsuri