Pătat de lacrimi 

Sub ceața groazei despărțirii,

Când mii de cruci se iviră

Iar lacrimi calde și subțiri,

Pământul rece îl izbiră,

Mormântul negru-acoperit;

Sub mii de flori, coroane… zac.

Al meu suflet a murit,

Cu lacrimi grele mi-l îmbrac.

Și cu durere pătasem crucea

Purtată greu de al meu trup

Și inima mi-o aducea

La groapă, ca să o astup.

Pe piatra funerară scrie:

„Aici îmi zace sufletul

Pătat cu ura sângerie

Și cu otravă urletul”

Articole asemănătoare

Purgatoriu

Sunt pe fugă, cu tine Dragostea mea, Nu putem decat să fugim, de ochii lumii, Lasă-mă sa te duc în infinitul neștiut, Să ne pierdem…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *