INTERVIUL DE DUMINCĂ #2

Bună ziua, dragi cititori. Sper că ați avut o săptămână productivă și că ați avut grijă de voi.

Astăzi îl vom avea ca invitat pe Ionuț Dolhescu – coordonatorul Comisiei Administrative. Este unul din oamenii pe care îi admir cel mai mult în această comunitate, pentru dedicarea de care dă dovadă și perseverența și pasiunea cu care face ca lucrurile să se întâmple. Ionuț, bine ai venit. Înainte de toate, aș vrea să știm câteva lucruri despre tine, pentru început. Cine este omul Ionuț Dolhescu? Care este povestea lui?

Cine este omul Ionuț Dolhescu? Este un membru că și ceilalți membri ai comunității. Am ajuns aici fără dar și poate din grija Sfântului Nicolae. Până a ajunge aici nădăjduiesc că mi-am făcut bine temele in toate ascultările care mi-au fost impuse atât ca reprezentant al elevilor în Consiliu de Administratie al Seminarului Teologic Botoșani, ca președinte al Consiliului Elevilor aceleiași unități, dar și ca membru în diferite astfel de asociații care vrând, nevrând, m-au format. Despre viața personală nu voi vorbi foarte multe. Am 20 de ani, sunt din mediu rural, mai noul oraș Flămânzi, iar ceea ce m-am format foarte mult a fost decesul neașteptat al tatălui, survenit la vârsta de 15 ani, care cumva m-a făcut mai puternic, dar totodată și mai sensibil in unele chestii. Acesta este omul Ionuț Dolhescu…

Care a fost motivul pentru care ai ales să faci parte din comunitatea Colegiului Sfântul Nicolae?

Am spus și mai sus că nu eu am ales, ci Sfântul cred că m-a ales. De ce? Înainte de examen am observat că comunitatea scoate câteva locuri, puține ce-i drept pentru competiția la care mă așteptam și am decis sa trimit și eu formular, știind că este o comunitate axată pe voluntariat și implicare. Dupa examenul de Bacalaureat, aveam mai multe opțiuni de cazare, media era destul de ok, așa că am inceput sa mai depun cereri, pentru că nu credeam că voi fi admis vreodată. Însă s-a întâmplat că am fost admis în această minunată comunitate, fiind convins că gradul de implicare va fi foarte mare. Până să ajung aici, m-am implicat destul de mult și am construit cât am putut oriunde am fost, pentru că îmi doresc să-mi las amprenta oriunde merg. Deci da, motivul meu a fost să vin într-un loc care să-mi permită dezvoltarea atât pe plan academic, cât și spiritual.

Încă de la început, tu ai fost un om foarte dedicat voluntariatului din comunitatea noastră. Vreau să le spunem cititorilor noștri că anul trecut ai câștigat titlul de Voluntarul anului junior în cadrul Galei Voluntarilor, iar acum ești coordonatorul Comisiei Administrative. Care a fost sau este cea mai mare provocare în calitate de voluntar/coordonator și cum ai reușit să o depășești?

Implicat, e mult spus, puteam fi mult mai mult dedicat acestei comunități și știu foarte bine acest lucru. Da, Comisia Administrativă mi-a fost încredințată, nici eu nu știu după ce principii. Efectiv am fost luat de la comisia Proiecte unde sunt membru și acum, și mi-a fost încredințată o comisie din care nici eu anul trecut nu as fi făcut parte. De ce? Suntem la vârsta afirmării, ne dorim cat mai multa validare din exterior, să fim mai bine văzuți, nevoie care se pliază și cu nevoile comunității la nivel larg. Comisia Administrativă este o comisie de interior, trebuie să lucrezi cu oamenii Colegiului, oameni care au prins 4-5 coordonatori cu perspective diferite, cu directori și reprezentanți diferiți, și tocmai aici este problema. Provocare cea mai mare a fost atunci când am venit cu gândul de a schimba ceva în folosul comunității, prin diferite achiziții care ne fac viața mai ușoară, prin câteva îndemnuri cu care ei nu s-au mai confruntat, îndemnuri ce au fost impuse de comun acord nu pentru a umili pe cineva, ci pentru a înțelege că deși suntem într-un astfel de spatiu dedicat voluntariatului, totuși trebuie sa ne responsabilizăm, daca nu pentru comunitate, macar pentru viață.

Fiind student și voluntar există cu siguranță momente în care devine dificil să faci față stresului și/sau anxietății. Cum reușești atunci să gestionezi situația și, implicit, stresul ca să rămâi în echilibru?

In primul rând, primul ajutor in astfel de situații vine de la Sfântul Nicolae, ocrotitorul comunității, iar mai apoi punându-le pe foaie, discutând cu părintele director, cu ceilalți membri coordonatori și de ce nu, cu ceilalți membri implicați ai comunității, membri care de cele mai multe ori mă ajută să rămân în echilibru. Bine, stresul intervine atunci când ai vrea sa faci anumite lucruri și nu poți, sau te lovești de orgolii și, inclusiv de reticenta celorlalți referitoare la abilitățile tale de a rezolva anumite probleme. Asta așa ca un punct cu minus al faptului că după doar un an de voluntariat am ajuns coordonator.

Care sunt principiile după care te ghidezi în viață?

Principiile mele sunt relativ simple: 1. Investește în tine. 2. Menține-te zilnic activ. 3. Spune „nu” scuzelor. 4. Nu abandona un lucru pe care l-ai început.

Când vezi că nu mai poți, strânge din dinți și mergi mă departe Când nu mai ai nici o nădejde, ridica privirea în sus și vei trece peste. Nu poți rămâne așteptând pentru ca lucrurile să devină ușoare, pentru că asta nu se va întâmpla niciodată.

Spune-mi patru lucruri sau activități care te relaxează și te fac să te simți fericit.

Primul lucru care mă relaxează și mă ajută enorm este să văd că ceea ce mi-am propus cu adevărat este și benefic, este și în folosul comunității și de ce nu este și realizat. Da, realizările mă relaxează enorm.

Un alt lucru este natura. Îmi place să admir natura, după o zi grea, să mă plimb în pădure, fără mașini sau altele asemenea, mă relaxează, mai ales când îmi pun in căști o psaltichie sau un cuvânt bun de învățătură. După cum cred că îți poți da seama, muzica bizantină și cuvintele de învățătură, ascultate sau citite mă relaxează. Deși amintită la final, dar nu e deloc mai puțin important, este bucuria de a contribui la binele celorlalți, cum bine vorbesc Faptele Apostolilor ,,mai fericit este a da decât a lua”(F. Ap.20-35)

Ai vreun film sau o carte care te-a impreionat în mod deosebit? Spune-mi, pe scurt, de ce ți-a plăcut.

Am mai multe cărți, dar cea care m-a impresionat și mi-a fost ca un ghid de iertare și asumare a fost cartea lui Cornel Constantin Ciomâzga, Se întorc morții acasă. Aceasta carte prezintă situația dramatică în care după ani, torționarul se întâlnește cu torturatul, nu la o bere, nu la o masa în restaurant, ci în scaunul de spovedanie, iar grija bătrânului torturat drastic pentru torționarul său este de o profunzime rar întâlnită.

Spune-mi 3 lucruri care te definesc.

Nu știu dacă există un lucru special ce mă definește, însă sigur agitația poate fi unul dintre ele. Sunt un om foarte agitat, ceea ce nu este mereu ceva negativ pentru că am o energie crescută. Cu toate astea, uneori devine puțin epuizant totul. Pot spune despre mine că sunt perseverent și dedicat în tot ceea ce fac.

Care este visul tău? Îl poți împărtăși cu noi?

Visul meu este că pe lângă faptul că-mi doresc sa devin slujitor al lui Hristos, de dincolo de catapeteasma, este să-mi descopăr cât mai multe chestii de care să mă folosesc pentru a-i ajuta pe ceilalți. Așadar, dacă în acest fel voi putea ajuta Biserica și comunitatea din care fac și voi face parte la un moment dat cu abilitățile pe care le dețin, aș fi fericit.

Este ceva ce ai vrea să le transmiți membrilor comunității pe această cale?

Mesajul meu este următorul: Nu fiți indiferenți de ceea ce se întâmplă, lucrurile cu care vă întâlniți aici pot fi unice și decisive în viața voastră. Îmi cer iertare daca vreodată v-am făcut să vă simțiți inconfortabil. N-am avut intenția și nici nu o am de a face din Colegiu un seminar, cu tot felul de obligații, însă ceea ce trebuie să înțelegem toți este faptul că aceste mici atribuții ne vor ajuta și pe mai târziu în viața, și nu sunt nicidecum spre denigrarea nimănui. Va îmbrățișez pe toți, și va rog sa nu uitați să înaintați în permanență rugăciuni Sfântului ocrotitor, și veți simți ajutorul și dragostea sa. Va îmbrățișez pe toți!

Articole asemănătoare

INTERVIUL DE DUMINICĂ #4

„Lumea este plină de oameni buni. Dacă nu găsești unul, fii unul.” Acestea sunt cuvintele cu care invitatul meu de azi, Stelian Scurtu, își continuă ascensiunea către Omul Frumos care vrea să devină. Este coordonatorul Comisiei Misionare și la câte face ar trebui un interviu în care să vorbim doar despre acitivitatea echipei lui.

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *