INTERVIUL DE DUMINICĂ #10

Bună seara, dragii mei, și bine ați venit la Interviul de Duminică. Interviul de astăzi este unul diferit, întrucât persoana în cauză a preferat ca identitatea ei să rămână anonimă. Și, pentru că nu pot spune prea multe ca să nu îi dezvălui identitatea, vă spun sincer că o admir pentru curajul de a răspunde atât de sincer la întrebări.

Vă las interviul mai jos, iar până data viitoare aveți grijă de voi.

Bine ai venit la Interviul de Duminică. Pentru început, ne-ar face plăcere să știm câteva lucruri despre tine. Care e povestea ta?

Încep prin a-ți mulțumi din suflet pentru invitația făcută zilele trecute, dar și pentru faptul că ai acceptat ca identitatea să-mi rămână anonimă. Iar pe această cale te felicit pentru tot ceea ce faci!

În acest moment nu am o definiție completă a ceea ce sunt. De prea puține ori m-am întrebat acest lucru și niciodată nu mi-am dat un răspuns cu adevărat!

General vorbind, sunt o persoană realistă, care se ghidează mai mult după rațiune, ignorând de cele mai multe ori sentimentele. O fire independentă aproape din toate punctele de vedere, o persoană loială și protectoare, calmă și răbdătoare, dar și cu o mare teamă de necunoscut și cu multe defecte : încăpățânare, nestatornicie, egoism etc.

Un suflet care greșește la orice pas și care-și cere iertare superficial, fiind mândru și nerecunoscător. Un om care îți spune  ceea ce vrei sa auzi, doar pentru a evita posibile conflicte, un om la care mai am de lucrat...

Fiind student și voluntar există cu siguranță momente în care devine dificil să faci față stresului și anxietății. Cum reușești atunci să gestionezi situația și, implicit, stresul ca să rămâi în echilibru cu tine?

Mă stresez foarte mult, aproape pentru orice și sunt o persoană anxioasă, iar la începutul perioadei de voluntariat nu aveam nicio idee cum să-mi planific timpul în așa fel încât să le pot face pe toate. Abia după ce activitățile desfășurate la Colegiu au devenit parte din mine, după ce am simțit cu adevărat că familia CSN este a doua mea casă, dar și după primul semestru din primul an, am reușit oarecum să-mi gestionez mai bine task-urile pe care le aveam de îndeplinit. Bineînțeles că, din toată această ecuație nu a avut cum sa lipsească ajutorul lui Dumnezeu și binefacerile pe care mi Le-a oferit, nemeritându-le.

Însă, în ultima perioadă mi-am pierdut ECHILIBRUL pentru un timp destul de lung, din cauza nepăsării mele. Nu aveam liniște nici la cursuri sau în activități, nici în familie; abia la Sfânta Liturghie mi-l regăseam, când auzeam rostindu-se : "Încă aducem Ție această slujbă duhovnicească...". Și deși atunci eram " în cele mai de jos",Hristos S-a pogorât iarăși și iarăși și m-a readus la viață...

Care este culoarea ta preferata și de ce crezi că te reprezintă?

Nu am doar una 😊

Mă fascinează culorile apusului de vara, când se împletesc și se amestecă nuanțele între ele, când soarele își revarsă din măreție pe întreaga boltă cereasca, slăvindu-L pe Dumnezeu... și mi-aș dori să dureze o viață întreagă... Sunt pur si simplu îndrăgostită de apusurile de acasă și de răsăritul de la malul mării.

Ai avut momente în care ți-ai pus întrebarea dacă există sau nu Dumnezeu?

Niciodată!!Cred că El S-a întrebat dacă eu mai exist cu adevărat sau nu.

Pe Dumnezeu mi L-au descoperit părinții, așa cum au știut ei mai bine, acum mult timp. Îl simt atunci când am nevoie de ajutor și nu mă dezamăgește niciodată, spre deosebire de mine – atunci când Îi cer cele mai nefolositoare lucruri și insist cu ele; atunci când mă veghează și mă ocrotește ; când Îl întristez...

Dar cu adevărat Îi simt prezența la Sfânta Liturghie, când coboară din nou și din nou și Se rastignește pe Crucea păcatelor noaste... Și atunci când mi Se dă prin Sfintele și Preacuratele Taine, mie, nevrednicului suflet.

Dacă mâine ai muri, care ar fi ultimele trei lucruri pe care ți-ai dori să le realizezi?

Ce bine ar fi dacă aș ști când aș muri 😊

În primul rând mi-aș cere iertare de la persoanele cărora le-am greșit, mai ales părinților și bunicilor, pe care i-am întristat foarte mult, sperând ca aceștia mă vor putea ierta. Dacă este cu putință, le-aș mulțumi tuturor pentru toate.

Apoi, aș alerga la duhovnic și m-aș spovedi, iar cu binecuvantarea lui m-aș împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos, la ultima Sfântă Liturghie.

Iar în acea noapte aș rămâne acasă, lângă cei dragi, îndeplinind astfel și dorința mamei, căci îmi reproșează de multe ori că merg prea rar acasă ( și o înțeleg).

Care este sloganul, cuvintele după care te ghidezi în viață?

Sunt doua, însă ambele sunt complementare..

"Doamne, facă-se voia Ta" - am învățat, iar sufletul a simțit că dacă ne lăsăm în voia lui Dumnezeu se întâmplă cele mai minunate lucruri, la care noi nici nu ne-am fi gândit. Astfel am trecut peste cele mai grele momente, peste examenele dificile, prin încercările de zi cu zi până în momentul de acum. De altfel, " voia lui Dumnezeu pentru tine este voia ta adevărată", spunea părintele Iustin, starețul Mănăstirii Oașa, într-un interviu ascultat în timpul unui răsărit de soare.

"Totul este posibil" - știu și acest lucru pentru ca atunci când am avut așteptări de la cineva sau ceva, totul s-a sfârșit numai prin dezamăgire ; iar când nu mai speram la nimic bun, Dumnezeu mi-a oferit cele mai frumoase experiențe și mulți oameni deosebiți și cu sufletul atât de minunat...