INTERVIUL DE DUMINICĂ #19

Bună seara, dragilor. Pe invitata mea din această seară o cunoașteți cei care i-ați citit articolele de pe portalul nostru. Este o prezență discretă și mă bucur că a acceptat invitația de a fi parte la Interviul de Duminică din această săptămână.

Maria-Luisa, bine ai venit. Dacă ar fi să alegi patru cuvinte care te descriu, care ar fi acelea și de ce?

Bună, Teofana, și mulțumesc de invitație.

În primul rând, aș spune că sunt iertătoare. Nu știu cât de bine sună cuvântul acesta, însă m-am aflat de multe ori în situații în care a trebuit să iert, încă de când aveam o vârstă fragedă. Situația mea familială nu este roz, iar problemele ce s-au ivit la un moment dat ar fi putut avea consecințe asupra tuturor lucrurilor din viața mea. Am crescut fără tată, el ne-a părăsit pe mine și pe mama, refăcându-și viața cu altcineva. Este un subiect sensibil pe care nu o să-l dezvolt, însă vreau să menționez că în această situație am iertat și am mers mai departe, pentru că altfel m-ar fi afectat mai tare. Cred că nu trebuie să fie judecat, pentru că Dumnezeu este singurul care are dreptul să ne judece. Cu răbdare și încredere în Dumnezeu, am luptat și am reușit să ajung unde sunt astăzi. Iar mamei mele îi port un deosebit respect pentru că m-a crescut singură așa cum a putut mai bine, în ciuda problemelor financiare.

În al doilea rând, consider că sunt sociabilă, deoarece leg prietenii destul de ușor. Mi-a plăcut foarte mult să merg în tabere și la activități de voluntariat pentru a cunoaște persoane noi, să interacționez cu ele și mai ales să văd cum gândesc alți oameni. Mereu m-am întors acasă cu măcar un lucru nou pe care l-am învățat de la altcineva.

Un al treilea cuvânt pe care l-am ales este un bun coechipier. Sunt mai multe cuvinte, dar încerc să fac o excepție, dacă îmi permiți. Îmi place foarte mult lucrul în echipă și sunt mereu cooperantă, accept sugestii din partea celorlalți, ofer soluții la posibilele probleme pe care le putem întâmpina și de asemenea mă implic trup și suflet în ceea ce fac. Sunt o fire perfecționistă, uneori acest lucru fiind o calitate și alteori un defect.

Un ultim cuvânt pe care l-aș alege ar fi săritoare. Îmi place să ajut cu orice pot, moral sau material. Îmi place să ascult oamenii, nevoile lor, deși nu cred că am mereu un sfat potrivit situației în care se poate afla cineva. Dar cred că doar faptul că un om se descarcă mie și are încredere să-mi mărturisească ceea ce îl apasă, este mare lucru și mă simt onorată când cineva apelează la mine pentru sprijin. Probabil de aceea am început cu mulți ani în urmă să fac voluntariat.

Când este Maria-Luisa cea mai fericită?

Atunci când familia ei este fericită, când nu are multe prezentări sau referate de făcut și atunci când are dulciuri. De multe ori devorez ciocolata, deși faptul că sunt destul de slabă nu arată acest lucru. O să continui să mănânc ciocolată, poate într-o zi voi mai pune măcar un kilogram. Dacă m-ar auzi acum sora mea, mi-ar spune „E bine să vrei!”.

Știu că ești în ultimul an la Facultatea de Litere. Care este scriitorul care te-a impresionat cel mai mult din tot ce ai studiat?

Scriitorul care îmi place cel mai mult este Samson Bodnărescu, pentru că este scriitorul junimist despre care voi vorbi în lucrarea de licență. Este un scriitor ale cărui poezii nu sunt cunoscute de publicul larg, însă seamănă extrem de mult cu cele ale lui Mihai Eminescu, fiind scrise înainte ca poetul nostru național să publice versuri. Aceștia au legat o strânsă prietenie, Mihai Eminescu fiind găzduit de Samson Bodnărescu și au avut și pasiuni comune, precum filosofia.

De ce Facultatea de Litere?

Bunica mea este învățătoare și fiind mereu în preajma ei, mi-a plăcut meseria pe care o practică. Vreau să fiu profesor de limba română sau de limba engleză și să fiu chiar mentor și sprijin pentru elevii mei. Nu doresc doar să le predau lecții din manual și să urmăresc cu sfințenie programa școlară, ci și să le alin rănile sufletului, dacă ele există. Mi-am dat seama că am ales bine această facultate în momentul în care am avut contact cu elevii, când am susținut ore de limbă română, respectiv limbă engleză și mi-am dat seama că mă duc cu o plăcere deosebită în fața elevilor și că îmi sunt foarte dragi. Iubesc copiii de toate vârstele și iubesc să predau, să îi ascult și să intru în contact cu ei și simt că sunt pe drumul cel bun.

Top trei cărți pe care le-ai recomanda oricând și oricui.

Cărțile din acest top sunt citite în perioada facultății și văzute cu alți ochi. Prima carte este Robinson Crusoe de Daniel Defoe, pe care am lecturat-o și înainte de a începe studiile universitare. Mi-a plăcut foarte mult firul narativ și mai ales relația care s-a dezvoltat între personajul principal și Friday.

A doua carte preferată este Tess d’Urberville de Thomas Hardy. Este o carte de dragoste care cu siguranță va fi pe placul fetelor din comunitatea Colegiului Sfântul Nicolae. Aceasta este o carte ce are ca temă principală iubirea și are un final … nu vă dau indicii, dacă vreți să știți, citiți-o!

Ultima carte, dar nu cea din urmă, este Cartea Milionarului de Ștefan Bănulescu, ce are ca simbol central roata – reprezentând continuitatea și faptul că personajele se întorc mereu de unde au plecat. Este o operă destul de greu de înțeles deoarece nu prezintă evenimentele în mod cronologic și a trebuit să o recitesc.

Care sunt cuvintele după care te ghidezi în viață?

Motto-ul meu în viață este „Non vitam silentio transire” care înseamnă „Nu trece prin viață în tăcere”. L-am auzit pentru prima dată în cadrul unei lecții de limbă latină, când eram la liceu și mi-a plăcut foarte mult mesajul pe care îl exprimă deoarece în viață trebuie să lăsăm ceva în urma noastră. Trebuie să lăsăm un zâmbet, o vorbă bună, o mângâiere, o încurajare, ceva ce să ne sprijine semenii moral sau material. Legat de acest slogan, bunica mea spunea că omul trebuie să lase urmașilor săi o casă, o masă, un pom și o fântână. La rândul meu, doresc să las în urma mea ceva de folos semenilor.

Ai evlavie față de un sfânt anume? Este un moment de unde a plecat asta?

În anul 2018 am aflat de Sfântul Spiridon și am citit viața și minunile săvârșite de acesta. La câteva luni mai târziu, în luna iunie, bunica mea m-a întrebat dacă nu aș dori să mergem împreună în Grecia la mai mulți sfinți printre care: Sfântul Nectarie, Sfântul Efrem cel Nou și Sfântul Spiridon. Am acceptat să o însoțesc pentru că aș fi vrut să ajung la Sfântul la care am început să mă rog.

În Grecia am avut ispite, iar una dintre ele a fost defectarea mijlocului de transport care ne-a adus pe insula Corfu. Din această cauză am ajuns la ora 9 seara la biserica unde se află moaștele acestuia. Biserica era închisă, iar eu eram mâhnită de faptul că nu voi reuși să mă întâlnesc cu Sfântul Spiridon. Însă, după 2-3 minute de așteptare am văzut un preot care a venit să descuie biserica și să ne poftească să ne închinăm. Am început să plâng de bucurie și intensitatea acestei stări m-a făcut să uit să imortalizez momentul. Nu am absolut nici o poză de acolo și probabil pentru că această amintire trebuie să-mi rămână doar în suflet.

O altă amintire frumoasă legată de acest Sfânt este aceea că în vara anului 2019 am participat la o tabără de pictură religioasă, iar îndrumătorul m-a rugat să îl pictez pe Sfântul Spiridon, fără să știe că este Sfântul la care am evlavie.

De asemenea, tot în anul 2019, de ziua Sfintei Parascheva, au fost aduse și moaștele Sfântului Spiridon. Am vrut să fiu și eu voluntar și să trăiesc această experiență deosebită. Eu împărțeam flori pelerinilor, iar un preot a venit la mine și mi-a spus să împart bucățele mici din moaștele Sfântului Spiridon. Am simțit ceva ce nu pot explica în cuvinte și consider că Sfântul a ales să aibă grijă de mine și să mă ajute, deoarece de fiecare dată când m-am rugat, el m-a ascultat.

Ai avut momente în care ți-ai pus întrebarea dacă există Dumnezeu?

Am avut momente în care mi-am pus această întrebare, pentru că așa cum am menționat anterior, lipsa tatălui m-a durut foarte tare și mi-am dorit să am o familie unită, a cărei membri să înoate împreună prin valurile vieții. Am avut și alte situații mai grele, dar m-am întors la Dumnezeu și doar așa am reușit să trec peste ele.

Nu pot decât să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru faptul că sunt sănătoasă, că am o familie frumoasă așa cum este ea și pentru faptul că m-a primit să locuiesc la sânul Lui, aici, laolaltă cu voluntarii Colegiului Sfântului Nicolae. Și să Îi mulțumesc pentru faptul că mi-a dat șansa de a-ți acorda acest interviu. Mulțumesc!