INTERVIUL DE DUMINICĂ #7

Bună ziua, dragii mei, și bine v-am găsit la cea de-a șaptea ediție a Interviului de Duminică.

Este primul interviu din acest an și vreau să vă spun La mulți ani! pe această cale. Noul An să fie unul plin de reușite și provocări care să vă ajute să creșteți. Și îmi doresc să fiți fericiți și împăcați.

La interviul de astăzi vom vorbi cu Alexandra Cojocea, sau Cojo cum îi mai spun prietenii. Deși este un membru extern al Colegiului, totuși este unul dintre cei mai implicați voluntari pe care Comisia Proiecte îi are. „Dumnezeu vrea ca oamenii să se mântuiască prin oameni.”- e modul ei de a trăi: sădește o fărâmă din sufletul ei în inimile care-i răsar în cale și vă invit să o cunoașteți în interviul de mai jos.

Noi ne revedem duminica viitoare. Până atunci aveți grijă de voi și fiți fericiți.

Duminică binecuvântată în continuare!

Alexandra, bine ai venit la Interviul de Dumincă. Mă bucur că ai acceptat să fii azi alături de noi.

Pentru început, ne-ar face plăcere să știm câteva lucruri despre tine. Cine este Alexandra? Care este povestea ei?

Alexandra, hmm... nu m-am gândit foarte mult să-mi ascult propria poveste. De cele mai multe ori am lăsat loc pentru fiecare în povestea mea. Ce știu este că ador să fiu înconjurată de oameni. Tind să cred că am vrut să îmi iau cu mine o parte din copilărie și așa am ajuns să modelez minți de pitici, fiind educatoare la o grădiniță din Iași. Îmi este tare greu să mă descriu eu pe mine, dar trăiesc prin a fi de ajutor celor de lângă mine, îmi place să dau din starea mea bună și altora, zâmbesc des și alimentez bucuria celor dragi.

Spune-mi 4 lucruri sau activități care te fac să te simți fericită și relaxată.

Este greu să aleg sau să prioritizez aceste aspecte, dar mă simt relaxată atunci când sunt de folos oamenilor, îmi iau toată energia de care am nevoie din zâmbetele și din stările bune ale acestora, ador să am timp de lectură, deși este cam limitat acest timp. Îmi place să mă relaxez vizionând filme sau seriale. Probabil pe primul loc aș clasa voluntariatul, pe lângă faptul că sunt fericită când desfășor activități în cadrul voluntariatului, acest lucru mă odihnește.

Fiind studentă și voluntară există cu siguranță momente în care devine dificil să faci față stresului sau anxietății. Cum reușești atunci să gestionezi situația și, implicit, stresul ca să rămâi în echilibru cu tine?

De-a lungul studenției au fost momente și momente când simțeam nevoia de o pauză, să-mi dau un restart ca să pornesc. Cel mai greu mi-a fost să îmbin serviciul cu facultatea. În primul an de facultate țin minte că făceam naveta la locul de muncă și alergam să ajung la timp la facultate, ghici ce... la matematică întârziam mereu, dar și somnul era plăcut în timpul cursului. Dacă stau acum să mă gândesc, am învățat din mers, proiectele la facultate le făceam în timpul nopților, iar când prindeam ocazia să fac voluntariat, stresul nu își făcea apariția, iar toate activitățile mele își urmau cursul firesc.

Ai vreun film sau carte preferată? Zi-mi pe scurt de ce ți-a plăcut.

Am și filme și cărți care m-au marcat sau care m-au pus mult pe gânduri. Mi-a plăcut enorm filmul GREYHOUND. Cred că l-am văzut anul trecut cu un grup de prieteni. Mie îmi plac foarte mult filmele istorice. În anul 1942, un convoi de 37 de nave traversează Nordul Oceanului Atlantic cu trupe și provizii în sprijinul Aliaților. Acestea au fost escortate de 4 nave de război, printre care una era condusă de căpitanul Ernest Krause (personaj întruchipat de Tom Hanks) aflat la prima misiune de acest gen. Filmul conține numeroase referințe creștine, de la citate din Biblie până la rugăciuni rostite de Căpitanul Krause. La prima vedere filmul pare a fi unul obișnuit, dar în esență sunt camuflate o serie întreagă de învățături, probabil acest aspect mi-a atras cel mai mult atenția și mi s-au confirmat unele lucruri care îmi erau în incertitudine.

De ce CSN? Ce proiecte sau activități ți-au plăcut sau îți plac?

Nu credeam că voi ajunge să fac voluntariat la Colegiul Sfântul Nicolae, fiind din afara comunității, însă studenția face minuni și pune oamenii la un loc. Am avut ocazia să particip prin 2019 la Zilele Colegiului la invitația unor prieteni și mi-a plăcut foarte mult organizarea, eleganța și atmosfera creeată.

De ce ai ales comisia din care faci parte?

Coordonatorul Comisiei Proiecte îmi este foarte bun prieten, iar la un moment dat, după marea nebunie cu pandemia, făcusem o pauză de la toate. Din vorbă în vorbă, am ajuns să fac parte din această comisie. Îmi place aici, oamenii sunt calzi și primitori, proiectele care sunt în derulare sunt muncite și gândite, iar aici mă simt ca acasă.

Ai avut momente în care ți-ai pus întrebarea dacă există sau nu Dumnezeu?

Am fost mereu omul cu întrebările, dar de existența lui Dumnezeu nu m-am îndoit. De când eram mică, bunica mea mi-a  făcut cunoștință cu El, eu așa cred.

Care este sloganul, cuvintele după care te ghidezi în viață?

„Dumnezeu vrea ca oamenii să se mântuiască prin oameni.” spune părintele Ciprian Negreanu. Sunt omul lucrului bine făcut, dar nu singură, ci cu OAMENI.

Dacă ar fi să ai, pentru o oră, posibilitatea de a îndeplini orice dorință, care ar fi aceea?

Nu cred că am vreo dorință care să fie îndeplinită acum sau la o anumită oră, cred că toate se îndeplinesc atunci când le este timpul. Iar ceea ce îmi este de folos, cu siguranță nu întârzie să apară.

Dacă mâine ai muri, care ar fi ultimele trei lucruri pe care ți-ai dori să le realizezi?

Grea întrebare... cred că aș alerga să o îmbrățișez pe mama și să îi mulțumesc pentru frumoasa creștere. Aș reciti una din cărțile mele preferate, iar spre final aș scrie scrisori celor mai apropiați inimii mele. Nu știu, asta am simțit să spun acum, mai târziu nu știu ce voi spune.