Boboci în pandemie-Editorial- articol scris de Maria Enea și Bianca Fechet

Despre rutina specifică pandemiei

„Cred că unul dintre cele mai puternice cuvinte ale anului 2020 pentru mine este “pandemie”, și nu cred că doar pentru mine, dat fiind faptul că face parte dintr-un câmp lexical mult mai vast și mai complex, permițându-mi să abordez pentru moment un umor inofensiv, în spatele căruia s-a ascuns, inevitabil, frica.”- Bianca Fechet

„Mă trezește necruțătoarea alarmă.

Știu deja ce gândești, dragă cititor, ÎNCĂ un text care începe cu această propoziție. Același tip de clișeu literar pe care îl întâlnești la compunerile cu tema „ o zi din viața mea”; urmează ca protagonistul „ să se îmbrace, să meargă la școală” și după să aibă parte de o întâmplare bizară pentru a declanșa intriga. Dar… nu uita că suntem în pandemie…continuând…

Mă trezesc la ora 7:45, asta îmi dă destul timp să mă spăl, să mă îmbrac, să deschid laptopul și să intru la ore. „ Aoleu… test la logică? Eh… poate aștepta.” Gândind asta mă duc să-mi fac o cafea. Mirosul familiar mă face să îmi amintesc o conversație telefonică pe care o purtam aproximativ acum un an cu o prietenă: „ – Hai, Enea, unde ești cu cafeaua aia? Te-ai dus pe Lună să o cumperi?

– Dacă voiai să îți aducă Usain Bolt cafeaua trebuia să îl suni. Cum merge treaba?

– Situația nu-i așa bună, suntem așa stresați că începem să țipăm unii la alții. Mă rog la toți sfinții din calendar să nu dea test azi.

– Ajung în două minute și te mai ascult eu.

– Bun. Pa. Merci.”

O conversație pe care nu o pot avea din nou, deși cafeaua are aproape același gust…”-Maria Enea

Despre închiderea școlilor și școala online

„ Ziua de 8 martie a fost, de fapt, ultimul moment special petrecut alături de colegi, de profesori, fără ca nimeni să își dea seama. Noi eram la școală, învățând, râzând, croindu-ne amintiri, când am auzit posibilitatea închiderii școlilor. Nu gândeam că se va întâmpla, și chiar dacă o făceam, nu o vedeam ca pe ceva grav, ci ca pe o pauză, o mică vacanță, dacă aș fi pe deplin sinceră. Odată atinsă această limită de 100 de cazuri în România, acestea s-au închis. Pentru o săptămână. O săptămână în care programul nostru zilnic ar fi beneficiat de o pauză, după care totul ar fi revenit la normal. O săptămână care s-a transformat în 2 săptămâni, 3 săptămâni, o lună, un sfârșit de an școlar, iar școala online, alternativa devenită ulterior normalitate, a intrat în peisaj. Școlile au fost doar începutul, acum că mă gândesc înapoi la acel timp, parcă atât de îndepărtat acum. Au fost închise țări, orașe, sate, și odată cu ele, sufletul acestora.”- Bianca Fechet

„ Oricum e ciudat să fii în clasa a noua, dar să fii în clasa a noua în timpul unei epidemii globale este ciudat la un alt nivel. Asta înseamnă că ai ratat unele experiențe ca banchetul de a opta (rochia încă este pe umeraș, parcă râzând de mine), premierea de anul trecut, deschiderea școlii, balul bobocilor; dar ai câștigat alte lucruri: ai aflat că părinții tăi nu sunt plictisitori, ai avut timp să citești cartea aia pe care o tot amânai, ai învățat ce e ăla Zoom și cum să faci negresă.

Da, cu ușurință ai putea deveni trist deoarece copiii cu care alergai pe holuri ca să vă rugați de doamna de serviciu să nu-i spună dirigintei ultima prostie făcută s-au metamorfozat peste noapte în ecrane cu câteva dreptunghiuri ce se aprind doar când se face prezența.”- Maria Enea

Despre viitor

„Mi-am creat principii, pe care intenționez să le respect, pe baza celor întâmplate, am avut timpul necesar pentru a mă gândi la viitorul meu, ce vreau și ce nu vreau să fac. Am înțeles că viața e scurtă și că poate fi scurtată și mai mult în orice moment, așa că am hotărât să îmi urmez visul, indiferent de cât de greu ar fi. Am ales să risc, iar acum nu regret nimic, chiar îmi mulțumesc zilnic că am ales să ajung unde sunt acum. Am ales să mă ambiționez și să devin un om mai bun cu fiecare zi ce trece. Am ales să țin mai mult la lumea cu adevărat importantă, să țin mai mult la oameni, „măsurându-i” după ce au de spus, nu după aparențe. Am ales să țin mai mult la empatie, dragoste, corectitudine, muncă, dar și sănătate, despre care am aflat că, pe cât este de dorită și de necesară, pe atât de ușor de pierdut și greu de recuperat.”- Bianca Fechet

„Dar eu aleg să nu fiu tristă. Aleg să particip la cât mai multe conferințe pe Zoom cu oameni din toate colțurile lumii, aleg să-mi cunosc noii colegi în weekend-uri, aleg să citesc și să folosesc această perioadă în care lumea pare pe pauză în beneficiul meu. „ Totul este o alegere”- ei bine, eu aleg să fiu fericită.”- Maria Enea