TINERII ÎN CĂUTAREA PASIUNILOR

Articol realizat de Flavia Crețu și Udișteanu Teodora

    „Nici un lucru măreț din lume nu a fost realizat fără pasiune.” Pornind de la aceste cuvinte, vom face în rândurile ce urmează o pledoarie pentru modul în care sunt concretizate pasiunile adolescenților în ziua de astăzi, în încercarea de a aborda diferite perspective pentru a răspunde la întrebarea dacă tinerii mai au pasiuni. Subiectul este unul complex, de aceea a fost nevoie de efortul a două colege, Teodora Udișteanu din a X- a E și a Flaviei Crețu din a IX-a E pentru realizarea acestui articol cu rol informativ. Am încercat ca informațiile pe care le-am adunat să fie cât mai obiective, de actualitate, care să însumeze un limbaj adecvat contextului, dar și conținutului.

    „Pasiunea înalță” și prinde ființă din creativitate, fiind „o stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau pentru ceva” , dar privit dintr-o altă perspectivă, mai profundă, pasiunile transcend limitele planului teluric, fiind o extensie a fiecăruia spre absolutul fericirii, prin intermediul unor acțiuni cu rol de exteriorizare în planul material. Arta, exercițiile fizice ori psihice sau altele sunt forme autentice de exprimate a sinelui în raport cu limitele care constrâng.

    Se presupune că aceste expresii ale forței creatoare, concretizate prin spiritul oamenilor doritori în a-și urma pasiunile sunt susținute de cadre didactice, instituții, personalități etc. dar cu toții ne arătăm neputincioși atunci când intervine timpul, care se pare, limitează descoperirea pasiunilor ori practicarea lor, acestea devenind un concept preluat mai mult din sfera idealului. Nu ne este oare mult mai ușor să îmbrățișăm delăsarea și să fim cuprinși de chemarea mult prea ispititoare a tehnologiei?

    Așa se explică faptul că majoritatea ne petrecem timpul uitându-ne la televizor sau dând scroll în mod mecanic pentru a găsi o postare care să ne placă pe Instagram. În încercarea de a fi puși la curent cu noutățile realității cotidiene, nu ne dăm seama că ne pierdem pe noi, căci timpul trece și nu se mai întoarce. Așa apar dezamăgirile, frustrările etc.

    În astfel de situații ne regăsim adesea noi, adolescenții care suntem prinși – uneori poate inconștient – sub ceața social mediei. De la cele mai mici vârste suntem învățați cu aspectele lumii virtuale, unde ne refugiem, uitând să ne angajăm în diverse acțiuni care au drept scop relevarea unor potențiale hobby-uri. Mulți își dau seama târziu și atunci încep să apară întrebări referitoare la existența lor ca indivizi într-o societate (conform studiului național comandat de Provident și Școala de Valori, 75% dintre români regretând că nu și-au dezvoltat pasiunile artistice din copilărie). Mulți părinți încearcă să-și ghideze copiii pe calea explorării activităților extrașcolare, încurajându-isă-și descopere pasiunile. Aici totul trebuie însă cu măsură, căci aceasta bună faptă se poate transforma rapid într-un chin cu repercusiuni drastice, atât timp cât nu există un echilibru. Pasiunile tinerilor nu pot fi impuse.

    Este important să înțelegem importanța rolului pasiunilor, fiindcă ele nu sunt doar micile activități care ne construiesc și ne aduc împlinire și relaxare, ci modalități de determinare a scopului, a căii spre care înclinăm și chiar a vieții însăși, conform lui Nicolas Chamfort care afirma că „Înțelepciunea ne ajută să rezistam, pasiunile ne ajuta să trăim.”

    Mulți tineri care au încercat activități precum pictatul, cântatul, dansul, activități sportive etc și pe care nu le-au perceput ca o expresie a sufletului, cred că nu au pasiuni, abandonând această temă din diverse cazuri (financiare, familiale, insecurități, mediu, etc) după cum s-a dovedit în studiul pe care l-am realizat în acest scop. Se pare că la nivel general se omite ideea unei pasiuni obișnuite, de aceea când spunem că nu este o pasiune comună, adolescenții tind să înțeleagă că este inexistentă. În urma a două formulare realizate de către o elevă a colegiului National, Andreea Botez și completate de peste 550 de elevi de la Colegiul Național și nu numai, de la toate profilele, de la ambele nivele, gimanaziu și liceu, am aflat mai multe despre pasiunile adolescenților.

    Motivul? Am vrut să fie un articol susținut printr-o bază reală, venită direct de la adolescenții care urmau a răspunde la diverse întrebări precum cele mai iubite pasiuni (cititul câștigând) până la de ce se consideră că adolescenții nu mai au pasiuni. Iată câteva dintre răspunsuri:

Mulți elevi pun pe primul loc alte lucruri, precum ieșitul în oraș, discuțiile cu prietenii, activități care de altfel și mie îmi fac plăcere, dar le consider dăunătoare dacă tânărul nu știe să facă nimic altceva în afară de aceste întâlniri. La unii se adaugă și volumul de muncă pentru școală, care este în cazul meu, destul de mare, motiv pentru care presupun că mulți elevi nu au avut timp să își descopere pasiunile.

    Majoritatea abordează problema dintr-o perspectivă matură, aducând argumente actuale pe care și le-au susținut cu exemple. Poate un avantaj a fost faptul că sondajul a fost anonim, astfel încât fiecare a putut vorbi liber despre subiect. Dacă unii au considerat că resursele financiare sunt cauza lipsei pasiunilor, alții au adus în discuție cât de puțin accent se pune de fapt, pe ele. Unii au dat vina pe dependența de social media, motivând că la sfârșitul unei zile poate e mai ușor să navigăm pe conturile de socializare decât să ne îndreptăm energia spre diverse activități, fie ele și pasiuni.

Unii tineri petrec foarte mult timp în mediul online, pe diversele rețele de socializare, motiv pentru care timpul rămas liber nu este îndeajuns pentru a-și descoperi o pasiune și a dedica timp acesteia.

Din cauza timpului sau a banilor. Am prieteni care au renunțat la pasiunile lor din cauza stării financiare mai puțin bune, deși unele erau chiar hobby-uri de performanță.

Cred că elevii nu au pasiuni din cauza lipsei de timp pentru a le descoperi, din cauza lipsei de motivație și oboselii (după o zi de muncă, e mai convenabil să stăm pe canapea, pe social media decât să încercăm să facem ceva productiv) și probabil și din cauza stigmei din jurul unor domenii care i-ar putea atrage, de exemplu arta (artiștii și muzicienii sunt denumiți „muritori de foame”, actorii „nu fac o muncă serioasă”, scriitorii sunt „cu capul în nori” și „au șanse foarte mici de reușită”).

    Un alt segment spre care ne-am orientat atenția a fost lipsa timpului. S-a constatat ca 50% dintre respondenți au timp de pasiuni doar dacă își planifică foarte bine programul, în acest caz considerând că ar fi nevoie de găsire a solutiei întrucât, dupa cum spunea Oscar Wilde „A fi apt de o pasiune si a nu o trăi, te face incomplet și limitat” . Până la urmă „ Fără pasiune, inteligenţa e o moară de vânt spânzurată in vid” .

    În final, vrem să ne exprimăm speranța că rândurile de mai sus au fost folositoare și că și-au atins scopul. Noi suntem curioși și de propunerile voastre, dacă aveți idei prin care ne putem motiva să ne urmăm pasiunile, întrucât ele pot fi cheia carierelor noastre. Ne găsiți și pe rețelele de social media dacă vreți să discutăm, noi suntem mereu doritori și vă așteptăm cu mare drag.

    Vă lăsăm cu un ultim gând – „Pasiunile sunt vânturile care umflă pânzele corabiei, uneori o scufundă, dar fără ele corabia n-ar putea merge”.