Al doilea veac eminescian - Revista TIMPUL Germania

Al doilea veac eminescian ne aduce bogăție culturală și un nume care ne reprezintă încă peste hotare. În Germania, țara mea de reședință, am avut plăcuta surpriză să aflu că pe lângă Hagi, Nadia Comăneci și Ceaușescu, oamenii asociază România și cu Mihai Eminescu.

Nu pot spune dacă această cunoaștere se datorează șederii lui Eminescu în Germania sau, pur și simplu, datorită traducerilor poemelor sale în limba germană. Cert este că în perioada 1872 și 1874, tânărul Mihai Eminescu a studiat la Berlin. Despre această perioadă puteți citi în articolul scris de colega mea, Roxana Lazarescu, la Revista Timpul Germania, publicat anul trecut: https://portal.revistatimpul.ro/timpul-germania/student-la-berlin-mihai-eminescu-si-cultura-germana/

*Certificatul de absolvire a anului de studii 1872 – 1873

Revenind la recepția germană a operei eminesciene, amintesc aici de un articol publicat în revista Frankfurter Allgemeine în cursul anului 2000, unde se afirmă despre șederea lui Mihai Eminescu la Berlin următoarele:

Thematisch hat dies seine Gedichte kaum geprägt; da dominieren spätromantische Naturszenerien aus mondbeglänzten Wäldern, Seen und murmelnden Quellen, in deren Anblick sich die liebeswunde Seele in Sehnsucht nach der Geliebten verzehrt.
(Din punct de vedere tematic, acest lucru a influențat doar minor poeziile sale [șederea în Germania] ; acestea sunt dominate de cadre de natură tipice romantismului târziu predominate de păduri cufundate în lumina lunii, lacuri și susur de izvoare la vederea cărora sufletul îndurerat se zbuciumă de dorul iubitei.

Traducerea poemelor eminesciene în limba germană a reprezentat o re-afirmare a valorii poetice covârșitoare. O parte dintre creațiile sale au fost traduse chiar de către Carmen Sylva, pseudonimul literar al Reginei Elisabeta a României, cunoscută pentru dorința sa de a face cunoscute valorile românești. Traducerile nu s-au limitat însă la activitatea de traducător a fostei regine, astfel că, spre exemplu, vă putem oferi spre lectură traducerea lui Alfred Margul-Sperber a poemului Și dacă…:

Und Wenn

Und wenn ein Zweig ans Fenster schlägt,
Und wenn die Pappeln rauschen,
Ist’s dass ich wieder tief bewegt
Dir nahe, um zu lauschen.

Und funkeln Sterne aus dem See,
Erhellend seine Tiefen,
So lindern Sehensucht sich und Weh,
Die lang im Herzen schliefen.

Und wenn der dichten Wolken Ziehn,
Die Mondesstrahlen tränken,
Ist’s, dass ich neu verzaubert bin
Von deinem Angedenken. (Tradus de Alfred Margul-Sperber)

Și dacă…

Și dacă ramuri bat în geam
Și se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Și-ncet să te apropii.

Și dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
înseninându-mi gândul.

Și dacă norii deși se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

Nu pot însă da uitării activitatea marelui poet la ceea ce era pe atunci cotidianul Timpul. Prin urmare, între anii 1877 și 1883, Mihai Eminescu și-a desfășurat activitatea de jurnalist la Timpul. Datorită aptitudinilor sale, devine redactor, ulterior chiar redactor-șef. Faptul că adesea își manifesta opiniile personale în articolele sale i-a atras antipatii, momente stresante, nemulțumiri și probleme care și-au lăsat adânc amprenta asupra personalității sale. În iunie 1883, crizele maniaco-depresive își făceau simțite prezența.

Boala și moartea lui nu îi aduc însă sfârșitul. Mihai Eminescu are să dăinuiască veșnic prin moștenirea pe care ne-a lăsat-o.