Charles Bukowski și literatura marginalului

Adevărul pe care Charles Bukowski îl descrie în opera sa nu se înscrie în vreuna dintre formele consacrate ale esteticii literare și nici în vreo ideologie politică.

Lumea lui Bukowski este una a spațiilor liminale, a vocabularului murdar, specific oamenilor ce își duc existența în fața televizorului, în timp ce mănâncă un cheeseburger sau o pizza, care participă la jocuri de bingo, se uită la seriale siropoase, consumă alcool sau intră în tot soiul de mici găinării. În acest timp de compoziție literară, cenzura este abolită pe toate palierele, în vreme ce libertatea limbajului nu cunoaște limite. Realitatea este crudă și murdară.

Contextul în care Bukowski trăiește și scrie este definit de o dublă perspectivă cu caracter economico-social. Realitate socială a dictonului Make American great again, propus de R. Reagan în anii `80, este contrazis de scăderea nivelului de trai a păturii muncitoare. Salariile scad, joburile full-time devin part-time, iar consecințele sunt lesne de identificat: numărul oamenilor străzii crește, la fel precum consumul de narcotice și alcool care vor spori exponențial. America este o lume a contradicțiilor surprinsă prin intermediul unui stil narativ asemănător naturalismului și realismului, de care însă se desparte prin franchețe și libertinaj compozițional.

În romanele sale, indiferent că vorbim de Poșta, Femei sau Factotum, alter ego-ul lui Bokowski este Henri Chinaski. Protagonistul comun al celor trei romane reunește experiența auctorială cu societatea americană decadentă. Consumul de alcool, femeile, sexul, instabilitatea la locul de muncă, cursele de cai și actul scriitoricesc, toate sunt teme comune ale lui Charles Bukovski și ale alter ego-ului său. Ca un exemplu grăitor, în romanul Factotum, Chinaski își dă demisia și se duce la o cursă de cai, fiind convins că pariurile și posibilele câștiguri îi vor aduce mai multe beneficii materiale decât stabilitatea unui job prost plătit.

Realismul murdar în care se înscrie opera scriitorului germano-american nu va oferi soluții milieului social împotriva căruia protestează, ci va descrie problemele existențiale ale oamenilor simplii. Americanii lui Bukowski vor oglindi fațeta secundară a visului american. Fericirea și bunăstarea e doar a celor bogați:

În prima zi ne-am dus cu bicicleta la Chelsey și le-am parcat. Era un sentiment copleșitor. Cei mai mulți dintre puștii ăia, cel puțin cei mai mari, aveau toți automobilele lo personale, multe dintre ele decapotabile și noi. […] Băieții din mașini nu-și făceau probleme din cauza acneei. Arătau foarte bine, erau înalți, curați, cu dinți strălucitori și nu-și spălau părul cu săpun pentru mâini. Eram iarăși pe ultima treaptă.

Charles Bukowski, Șuncă pe pâine

În fața realismul murdar, visul american pare să se estompeze. Joburile prost plătite conduc spre insecuritate, foame, alcoolism și violență. În romanul Factotum, Henri Chinaski nu își permite decât o masă pe zi. Relațiile umane se înscriu în aceeași notă a realității crude:

Erai cu o persoană o vreme, mâncai, dormeai și locuiai împreună cu ea, stăteai de vorbă, mergeai peste tot împreună cu ea și, deodată, totul înceta. Apoi urma o scurtă perioadă de singurătate, după care apărea o altă femeie și mâncai împreună cu ea și o futeai, și totul părea atât de normal, ca și cum tu ai fi așteptat-o pe ea și ea pe tine.

Charles Bukowski, Femei

Consumerismul și viața mizeră descriu universul american și în poezie:

până la urmă mi-am cumpărat 
și eu un televizor color
și noaptea trecută am dat peste
filmul ăsta:
în Paris e un individ care 
n-are nici un ban
dar poartă un costum de fițe
și-un nod perfect la cravată
nu e nici îngrijorat nici beat
în schimb
tipul stă toată ziua într-o cafenea
și toate femeile frumoase sunt
îndrăgostite de el și
cumva reușește dă-și plătească 
la timp chiria și
tot urcă și coboară niște scări și
cămășile strălucesc pe el și
le spune fetelor
că ele nu știu să scrie poezie
că el știe dar
nu simte
deocamdată
nevoia pentru că el acum caută
de fapt Adevărul

(fragment - dinți albi perfecți) 

Concluzia, care însumează perspectiva și crezul literar al celui care a fost Charles Bukowski, o putem lăsa chiar scriitorului:

„Dacă vrei sa salvezi lumea, trebuie s-o faci cu fiecare om în parte. Cine zice ca o face altfel este fie vreun romantic grandoman, fie politician”.

Sursa fotografiilor: https://www.spiegel.de/geschichte/charles-bukowski-100-geburtstag-dicht-dichter-bukowski-a-6644c925-7813-46ed-9b45-fe21c1015e50