Cartea “Păturica roz”, scrisă după “Opt ani într-o țară fără Dumnezeu”

La sfârșitul lecturii fiecărei cărți, meditez câteva minute ca să concretizez ceea ce am citit, să simt mesajul pe care autorul a vrut să-l transmită. Se întâmplă exact ca atunci când savurez o cafea și constat gustul pe care mi l-a lăsat pe papilele gustative.

În această vară, m-am reîntors la Roma și am primit cartea “Păturica roz”, de la o prietenă basarabeancă, Tatiana Ciobanu. Impresionată de poveste, ea pregătea lansări de carte în Cetatea Eternă, pentru autorul Marius Balo cu cartea “Păturica roz”. Acum i-a venit rândul la lectură. Ieri am terminat-o și m-a prins seara meditând la povestea incredibilă descrisă în ea.

Spunem des că viața e nedreaptă, personal am scris o carte autobiografică “De ce eu?”, cu care Marius Balo nu ar fi de acord, am constatat din carte. “Mi-am dat seama că răul trebuie să existe. Este necesar. Trebuie să învățăm de la el cum să nu fim.”, scrie autorul, susținând în repetate rânduri faptul că a fost întemnițat din cauza lui, a comportamentului lui egoist și departe de credință, el fiind un teolog cu educație creștină.
La vârsta de 33 de ani, alege China pentru a ține un curs la Universitatea din Beijing, însă după patru ani, se lasă implicat într-o afacere, cu un alt român, fiind vorba despre acordarea de credite unor firme locale. Într-un timp foarte scurt, lucrurile se precipită, se cer taxe de procesare a dosarelor clienților, fără ca aceștia să mai primească creditele respective. Rămas singur, după dispariția adevăraților vinovați, este arestat, el fiind cel care “doar” semna actele respective. Ce a urmat? Coșmarul a opt ani de detenție, într-o închisoare din Shanghai, unde dezumanizarea ajunge cote inimaginabile. Descrie prima celulă, astfel: “Observ că în stânga se află o chiuvetă și o gaură în pământ pentru nevoi, singurul loc liber din întreaga încăpere. În dreapta, pe perete, observ că cineva scrijelise cu majuscule “NO HUMANITY” (Nu există umanitate).

Dar de unde titlul “Păturica roz”? Este acea pătură de dimensiuni mici pe care o primește pentru a se înveli, aidoma celorlalte din celula respectivă, singura “lenjerie de pat” a tuturor deținuților. Avusese și în copilărie una asemănătoare, pufoasă și parfumată, însă aceasta “e murdară, pe alocuri umedă și pătată aproape peste tot”.

Acuzat de fraudă contractuală, petrece doi ani în arest preventiv și un proces formal, într-un regim comunist chinezesc. Arestat în anul 2014, este condamnat definitiv în anul 2016, la opt ani de închisoare, refuzând să facă apel. În toți acești ani, urmează un proces de reîntoarcere la Dumnezeu, după ce, a fugit în China, tocmai pentru a scăpa de EL. Aceasta a fost salvarea lui, rezistența la suferință, credința care i-a ținut de frig, foame și sete, atunci când instituțiile românești l-au părăsit, când un consul român din China tremură de frică în fața gardienilor și a Partidului Comunist Chinez, neacordându-i niciun sprijin. A scris numeroase scrisori acasă, în România, începând cu președintele României, prim-ministrului, ministrului Justiției etc. “Numele meu este Marius Balo, sunt cetățean român, originar din Cluj-Napoca, și de aproape cinci ani sunt întemnițat pe nedrept în Republica Populară Chineză…” Nu a primit niciun răspuns, în afara unuia de la Mitropolitul Andrei al Clujului. Devenind publică povestea românului arestat în China, o casă de avocatură din Cluj s-a implicat și prin contribuția doamnei Ana Birchall, deținătoare a portofoliului de la Justiție, în trei luni s-a obținut transferul în România. S-a întors acasă în ziua de Paște, 24 aprilie 2022.

“Am izbucnit instantaneu într-un strigăt de bucurie, cum nu am strigat de când sunt eu pe acest pământ: Doamne, îți mulțumesc! Îți mulțumesc!

Găsim în carte adevărate lecții de viață care ne poartă la reflecție, autodenunțarea slăbiciunilor omenești, recunoașterea propriilor greșeli și mântuirea prin credința în Dumnezeu.