Pietro Aretino - poet, scriitor și dramaturg italian, denumit "Il Divino"

Pietro Aretino s-a născut în 20 aprilie 1492 la Arezzo, a fost fructul relației dintre un pantofar sărac, numit Luca Del Buta și o curtezană, Margherita dei Bonci, numită Tita, un model pentru mulți sculptori și pictori. Poetul a refuzat tot timpul să-și recunoască adevăratul nume și adevăratele origini, autonumindu-se "fiul unei curtezane cu inimă de rege".

În timpul Papei Leone X, Aretino s-a bucurat de o faimă considerabilă, care a crescut în timp, cunoscând culmile notorietății în timpul conclavei când a fost ales la Vatican, Papa Adriano VI (1521). Faptul s-a datorat rolului său de a interpreta opinia generală compunând frânghii pasquinade. Alegerea noului Pontefice, l-a constrâns să părăsească Roma. În alternativă, el s-a servit de toate instrumentele oferite de cultura Renașterii, purtând în fiecare probă un spirit neliniștit, violent, extremist, care îngrădea orice experiență dincolo de orice limită a controlului clasic și deranja, deci, substanța umanistică de bază.

A absorbit clasicismul modern pentru construirea unei oratorii pompoase, exagerate, în operele religioase "Quatro libri de la umanità di Cristo", "Genesi", "Vita di Maria Vergine". În 1536, a realizat cea mai bună operă a sa "Ragionamenti", cu care a imprimat naturalismului o sarcină realistă atât de violentă, încât a atins suprarealismul.

În schimb, în comediile: "Il Marescalco", "La Cortigiana", "L'Ipocrito", "La Talanta", "Il Filisofo", a avut posibilitatea de a explica liber gustul acru al particularităților și capacitatea sa excepțională de a arăta acțiunea, deja evidentă în "Lettere" și în "Ragionamenti".

În realismul exasperat și în turgorele stilistic al lui Aretino, se dizolvă și se anulează structurile arhitectonice ale Renașterii, lăsând loc unei viziuni încețoșate, complicate și tulburi ale vieții, care vor ajunge dimensiunea caracteristică a culturii și a sensibilității din secolul al XVII-lea.

A murit la Veneția, în 21 octombrie 1556, probabil din cauza unui accident vascular celebral, urmarea unui râs exagerat, în timpul unei sărbători. A fost înmormântat în biserica "San Luca" din Veneția.

Sursa de inspirație: "Enciclopedia Rizzoli Larousse", vol. IV.

Categoria: Literatură, Cultură