Inima clocotindă a stepelor. O istorie a Ucrainei

Atunci când istoria se împletește cu politica, temperatura conversațiilor crește. Mai ales știind că istoria nu este o știință exactă și că informațiile pot fi coafate și transformate în argumente pentru a susține o cauză anume. Deși, în acele cazuri, confuzia poate veni și din lipsa unei informări mai largi.

Zilele acestea numele Ucraina este pe buzele tuturor, auzim o mulțime de opinii și de dezbateri care se învârt în jurul acestei țări cu care ne învecinăm, dar despre care chiar noi, românii, s-ar putea să nu știm atât de multe.

Singura carte tradusă în limba română care tratează întreaga istorie a țării este Porțile Europei. O istorie a Ucrainei, opera istoricului Serhii Plokhy. Scrisă în anul 2015 a apărut în limba română la editura Trei în anul 2018. Autorul este profesor de istorie ucraineană la Universitatea Harvard și a mai publicat alte lucrări despre subiecte legate de Europa de Est.

Mărturisesc, înainte de a citi cartea știam puține informații amestecate despre Ucraina, în general referințe din literatura universală sau noțiuni pe care le-am descoperit în cărți despre istoria secolului al XX-lea, secol în care ținutul nord-pontic a jucat un rol important.

Cartea pornește de la începuturi din vremea sciților și cimmerienilor, primii locuitori ai stepelor. Apoi de la invazia slavilor la sosirea vikingilor și la întemeierea Rusiei kieviene. Trece prin Evul Mediu, o primă epocă de apogeu, apoi la integrarea în teritoriile polone și lituaniene. Descoperim epoca regăsirii identității naționale, a luptei pentru independență, dezastrul provocat de războaiele mondiale, epoca sovietică și deceniile de democrație.

Este un volum compact, plin de informații care sunt totuși așezate coerent și aerisit. Sunt așezate în pagină etapele principale ale istoriei, marile nume și concepte legate de evoluția istorică a Ucrainei. La nevoie autorul așează unele informații de context european pentru a încadra narațiunea regională.

Deși este o carte cu pretenții academice, nu este greoaie. Este un instrument folositor pentru înțelegerea istoriei Ucrainei chiar dacă nu intenționați să o citiți cap-coadă. Cu ușurință se poate alege o anumită secțiune, de exemplu istoria cazacilor sau perioada Hrușciov, lăsând pe altă dată celelalte epoci istorice.

Ceea ce m-a surprins cel mai mult au fost unele similarități între istoria Ucrainei și cea a României. Ambele țări au avut un moment de apogeu în Evul Mediu când mare parte a teritoriului a fost unit. Ambele țări au fost împărțite timp de secole între imperiile vecine. În amândouă țările procesul de trezire națională a fost asemănător. Lista probabil poate continua după cum vor descoperi acei care vor citi această carte.

De asemenea, este impresionantă rezistența și curajul de care a dat dovadă poporul ucrainean de-a lungul secolelor. De multe ori puși la pământ și devastați de o putere străină, au găsit o reziliență care le-a dat răbdare și credință că odată și odată vor avea o țară a lor. Chiar și după devastările secolului al XX-lea, naziste și comuniste, au reușit să renască și să spere că într-o zi vor fi acceptați ca un popor ce are ceva de oferit lumii.

Făcând abstracție de situația externă din acest moment, astfel de cărți ne sunt folositoare, lărgindu-ne orizontul cunoașterii. Învățăm temeinic despre culturi mai apropiate sau mai îndepărtate. Înțelegem mai bine lumea și ne dăm seama că și noi suntem o părticică din ea. Suntem smeriți de faptul că avem mereu de învățat dar ne bucurăm știind că se va găsi mereu ceva edificator de descoperit.

sursa foto: https://unsplash.com/photos/BRHVnm1SPWA