Alfabetul stelelor. Astrofizica pentru cei grăbiți

Atunci când titlul unei cărți conține cuvinte precum grăbiți, săptămâni, sau zile este momentul să fim precauți. Pentru că de obicei se află în tandem cu unele subiecte care necesită timp îndelungat pentru a fi studiate. Dar trăind într-o societate care nu poate să-și tragă răsuflarea, suntem forțați să facem totul în bătaia unui ceas nerăbdător. Chiar și să descoperim idei cuprinzătoare referitoare la lumea înconjurătoare.

Cu toate aceste îngrijorări de rigoare, nu ar trebui să fugim cât colo de îndată ce auzim despre o astfel de carte. Cel mult ar trebui să ne informăm mai mult despre conținut, autor și printr-un complex fericit de împrejurări s-ar putea să găsim o carte din care putem învăța ceva folositor și care să depășească nivelul unor banalități răsuflate.

Cartea Astrofizica pentru grăbiți se încadrează undeva în această regulă. Probabil dacă autorul nu ar fi fost faimosul savant Neil DeGrasse Tyson aș fi strâmbat din nas. Dar am pariat pe reputația de cunoscător al domeniului și am cumpărat cartea. Ar trebui să recunosc că pentru mine a fost o carte puțin dificilă fiind mai comod în științele umaniste, dar spațiul cosmic m-a fascinat mereu și m-am străduit să înțeleg informațiile așezate pe pagină.

În primul rând, chiar și cu acest handicap al meu, cu puțină pauză, am reușit să dau de cap ideilor generale prezentate în carte. Nu mă simt deloc expert în domeniu, dar mi-am stabilit mai bine câteva concepte în minte. Chiar am înțeles mai clar detalii despre nașterea universului, explicate bine de către autor.

Cartea începe maiestuos și misterios prin descrierea formării universului, apoi continuă povestea expansiunii acestuia și menționarea principalelor tipuri de corpuri cerești studiate de către astrofizicieni. Ni se vorbește mai apoi despre materie întunecată, despre elementele ce compun tabelul periodic și ni se arată frânturi din istoria studiului spațiului cosmic și a teoriilor care au fost dominante în scurtul timp în care această știință s-a dezvoltat.

Probabil un dezavantaj ar fi focalizarea care are loc pe măsură ce parcurgem capitolele cărții. De la Big Bang la descrieri ale elementelor ce se găsesc în natură s-ar putea ca scăderea scării obiectelor studiate să producă o anumită dezamăgire pentru cititori. Și cel mai important aspect ar fi acela al grăbiților. E o cărticică scurtă, densă, împachetată cu informații, dar multe dintre acestea ar putea fi deja cunoscute pentru cei pasionați care vor ceva nou.

Astrofizica pentru cei grăbiți este perfectă pentru mine și cei care se regăsesc la același nivel. Este bună pentru un începător, punând bazele și stabilind principalele concepte. DeGrasse Tyson are talentul unui bun pedagog, deși uneori stilul glumeț poate să fie puțin tras de păr. Cartea lasă locul unor lecturi mai profunde pentru cei cu adevărat îndrăzneți și curioși, iar pentru cei care vor să priceapă cum stă treaba cu astrofizica între două stații de metrou sau într-o pauză de masă este suficientă.

*Ediția din 2017 a cărții, publicată de editura Trei, are un defect de editare care ar putea să nemulțumească pe posibilii cititori. Cartea nu este aliniată la dreapta, astfel că paragrafele par să fie dezordonate. Fără a împuțina informația cuprinsă în ele, este o scădere din punct de vedere estetic. Probabil la o reeditare se va remedia acest aspect.

sursa foto: https://unsplash.com/photos/oMpAz-DN-9I