„Metamorfoza” lui Kafka. Reacția la schimbare.

Acțiunea începe brusc. Cititorul află din primele pagini că metamorfoza deja a avut loc: Gregor Samsa se trezește sub forma unui gândac. Deși realizarea acestui lucru este imediată, consecințele ei sunt văzute de Gregor pe parcurs. Inițial, tânărul rutinat are ca principală preocupare să ajungă la muncă, căci în general programul trenurilor era cea mai mare grijă a sa. Viața lui Gregor se rezuma la întreținerea familiei, această preocupare pentru slujbă observându-se și din exterior. Familia este îngrijorată de eventuala problemă a fiului care a condus la lipsa promptitudinii acestuia. Încă din acest moment se observă că nici tatăl, nici mama și nici sora lui Gregor nu sunt cu adevărat preocupați de cum se simte acesta, ci agitația în legătură cu starea lui este strict legată de consecințele care se răsfrâng asupra lor (dacă Gregor nu poate merge la serviciu pentru că este bolnav, atunci el nu primește salariul complet, deci noi nu avem bani în casă, din acestea rezultă că dacă vrem să avem bani în casă trebuie să ne îngrijim de sănătatea lui Gregor ca să poată merge le serviciu, să ne aducă noua bani).

După șocul pe care îl are Gregor cu privire la noua sa formă, apare reacția familiei care este surprinsă și dezgustată. Treptat, speranța ca Gregor să-și revină scade, ajungându-se ca tatăl să-l lovească cu un măr în momentul în care gândacul încearcă să iasă din cameră pentru a asista la o discuție, refuzând cu orice chip titlul de fiu acordat lui Gregor, considerând creatura un monstru.

Degradarea se observă pe două planuri, cel interior, al lui Gregor care renunță la speranță și se distanțează de condiția sa umană și cel exterior, al comportamentului familiei care îl închid în camera lui, luându-i mobilierul, ținându-l în praf, refuzând să-i dea mâncarea potrivită și privându-l de orice contact cu exteriorul (alți oameni etc).

Moartea lui Gregor vine ca o consecință previzibilă a acțiunilor familiei, când gândacul slăbit de lovitura tatălui, exclus din familie (și indirect din societate), fără speranță, își asumă statutul de ființă nefolositoare, care pare că ocupă locul degeaba (cauzând numai probleme) și se lasă învăluit de oboseală și moarte. În mod oarecum surprinzător, familia nu are regrete cu privire la moartea gândacului, se bucură că a scăpat de o povară și decide să meargă într-o „bine-meritată vacanță”.

În ochii mei, Metamorfoza lui Kafka este în primul rând despre reacția la schimbare și despre rezolvarea unei situații neprevăzute și dificile. Membrii familiei reacționează diferit, tatăl este cel mai categoric și refuză să accepte ideea că un gândac este fiul lui încă din început, mama este în primul rând speriată și confuză și preferă să nu se gândească la această mare problemă, având totuși acel sentiment matern, iar sora deși este inițial cea mai preocupată de starea fratelui ei pe care îl îngrijește (îi dă de mâncare, îi curăță camera) este copleșită de entuziasmul și de impetuozitatea tinereții care o fac să respingă greul pentru a-și putea continua viața.

Pe lângă temele importante regăsite în nuvelă precum alienarea, degradarea și lipsa de comunicare, îmi pare că textul lui Kafka este construit după un principiu foarte important: „Metamorfoza mea provoacă metamorfoza celorlalți”. Transformarea lui Gregor într-un gândac distorsionează întreaga atmosferă a familiei. În urma acestui fapt tatăl redevine activ și își ia rolul de pater familias în serios, în timp ce Grete, sora lui Gregor se angajează și își începe cu adevărat viața. În plus, deși în carte nu se detaliază, renunțarea lui Gregor la locul de muncă produce schimbări și în acel cadru, deoarece, de obicei, este foarte greu de înlocuit un om responsabil și competent. Astfel, dacă extindem această metaforă, se poate observa cum metamorfoza lui Gregor, în aparență un simplu comis-voiajor, provoacă schimbări atât în cadrul imediat, cât și la scară mare, printr-un lanț se schimbări mici, în aparență nesemnificative (butterfly effect). Aceste metamorfoze sunt diferite de la un mediu la altul. În timp ce în familia Samsa, în mod paradoxal, pierderea membrului ce aducea stabilitate în casă, a dus la o organizare mai bună a celorlalți membrii, la locul de muncă absența lui Gregor a dus la destabilizare temporară și dezechilibru.

Un alt aspect important al nuvelei este perspectiva narativă întâlnită. Deși în aparență acțiunea este relatată la persoana a III a - într-un mod obiectiv - naratorul descrie întâmplările din apropierea/ perspectiva lui Gregor (până la moartea acestuia). Cititorul nu simte dezgustul tatălui sau frica mamei, ci singurătatea și înstrăinarea lui Gregor. Faptele sunt privite din perspectiva gândacului, cititorul fiind tentat-îndrumat să condamne acțiunile părinților și să empatizeze cu protagonistul. Singurul moment în care naratorul părăsește camera (spațiul gândacului) este finalul, când, după moartea acestuia familia decide „să ia o pauză”, să aibă un moment de ușurare și relaxare, care marchează un nou început pentru ei.

Știu că am abordat doar „în mare” celebrul text al lui Kafka și că ar mai fi multe de spus. Și mai știu că „Metamorfoza” este o operă care merită a fi citită și analizată de către orice adolescent (cu un minim interes pentru cultură).