A fost “Babel F.A.S.T.” 2024, la Târgoviște!

Am fost la “Babel F.A.S.T.” la Târgoviște, la Teatrul „Tony Bulandra”, un loc care-ți dăruiește sentimentul de “acasă”. O ediție magică a festivalului a fost. Un timp al conexiunilor importante, al cunoașterii. „Conexiuni” a fost tema festivalului de anul acesta.

Reamintesc: între 10 – 16 iunie 2024 a avut loc a XII-a ediție a Festivalului Internațional al Artelor Spectacolului „Babel”.  Pe scrurt: “Babel F.A.S.T.”.

Începând din 2024, “Babel F.A.S.T.” se află (și) sub patronatul Guvernului României. Un lucru nemaipomenit, o realizare excepțională! Și ce bine ar fi să rămână așa!

Un “Babel F.A.S.T.” trainic, de la un an la altul, care adună în grădina lui toate artele, având în centru teatrul. O ediție uimitoare, prin program, invitați, spectacole, sponsori, relizată cu bani puțini și speranțe mari.

Un festival internațional cu temă, care se respectă mereu, și crește de la un an la altul, e mult mai organizat, devine mai vizibil, în țară și în lume. Rezistă și se impune tot mai mult în viața culturală românească. Are identitate ‘și culoare unică.

O manifestare culturală care adună marii artiști din lume la Târgoviște, nu-și uită creatorii de școli de actorie cu metodă sau filosofii de teatru. Bravo!

Anul acesta ne-am reconectat la Școala de Actorie a lui Grotowski. Dedic articol separat acestui subiect.

Am fost la invitată și am ajuns la opt ediții, la “Babel F.A.S.T.” din orașul romantic de provincie, cu parfumul teilor din parcul de lângă catedrală, care-și păstrează misterul și istoria pe fiecare frunză, cu a lui castani umbroși de-o parte și de alta, ce aduc răcoare vara, în drumul spre Teatrul “Tony Bulandra”, instituția unde se desfășoară an de an fiecare ediție minunată a festivalului amintit cu: spectacole, evenimente, întâlniri, opinii, zâmbete, Mai ales multe zâmbete și multă bucurie.

De fiecare dată m-am reconectat la emoții, la prieteni vechi, mi-am făcut alții noi. Spre regretul meu, n-am putut să văd tot ce era în bogatul program. Nici nu se putea altfel.

Ca niciodată, a fost prea cald în primele zile de festival, în iunie, la Târgoviște. Și mi-a fost rău. Am luat un taxi de la hotel până la teatru, deși distanța nu este prea mare, ca să nu ratez ceremonia de deschidere a festivalului.

Ceremonia simplă de deschidere a festivalului, a fost la fel ca întotdeauna, cu discursuri pline de esență, rostite de către președintelui festivalului, MC. RANIN, Liviu CHELOIU, producător și selecționer al festivalului, apoi a organizatorilor cu statut de invitat: Dieter TOPP, (Germania), Scott JOHNSON (Scoția), Jeungwoo SON(Cooreea de Sud), Jinyoung YOUN (Coreea de Sud). Politicienii orașului nu s-au înghesuit la festival, ca să fie văzuți, sau auziți.

După primul spectacol, „The Power Game” dinCehia, o pantomimă despre lupta pentru putere, a urmat excepționalul spectacol “Omul cel bun din Seciuan”, în regia lui Dumitru Acriș, spectacolul Teatrului „Tony Bulandra”din Târgoviște, după textul lui Bertold Brecht, pe care așteptam să-l văd cu multă nerăbdare.

Un spectacol ca o liturghie, valoros din punct de vedere estetic, de mare rafinament, unde se simte că există regie și coregrafie. O tulburătoare poveste despre bunătate şi generozitatea pierdută, despre corupţie și urâţenia îmbogăţiţilor, dar şi despre sărăcie, dragoste şi neputinţă.

Îmbrăcați în costume banale, în culori terne, actorii joacă magistral. Se exprimă mult prin corp și gest, cu ritm și coordonare. Prin jocul lor, spațiul din scena fără decor e viu.

În lumea tenebroasă şi perfidă a Seciuanului, numai “vărul” poate exista. E sclipitoare în travesti actrița Mara Opriș, în rolul vărului Șui Ta, de când apare în scenă, până la ultima replică, iar Andreea Tănase în rolul Șen De e senzațională. Interpreți de mare clasă, fiecare în rolul său sunt și actorii: Liviu Cheloiu, Corneliu Jipa, Emanuel Bighe, Ciprian Nicula. Mi-au rămas în gând mult timp după ce am plecat din teatru. O contibuție bună o au și actorii: Antonia Ionescu, Andrei Mărcuță, Delia Lazăr, Lavinia Pele, Iulia Dinu, Florin Georgescu Jr., Ilie Ghergu, Octavia Gheboianu. Desigur, clasificarea mea nu trebuie să inflameze orgoliile, deoarece subiectul este despre festival.

Imaginile puternice din jocul actorilor care m-au urmărit multă vreme sunt create de către regizorul Dumitru Acriș, care nu e la prima “conexiune” cu Teatrul “Tony Bulandra” de la Târgoviște. Împreună cu Teodora Velescu, artista care seamnează coregrafia spectacolului, își merită aplauzele pentru viziunea modernă, inovatoare şi spectaculoasă.

MC. Ranin semnează scenografia. Meritul său, prin alegerea costumelor terne, este faptul că, lasă să se vadă interpretarea actorilor, ceea ce este un lucru excepțional.

Singurul lucru defectuos este “dramaturgia” semnată de către Angelina Roșca-Ichim, adică textul lui Brecht rescris, cu multe confuzii, pentru spectacolul în spiritul, nu în litera lui Brecht.

La Cinematograful Independența, în sala superbă a orașului, a avut loc filmul “The Life of Hokusai” film din Japonia, spectacol semnat de Global Business Labo Inc., despre viața pictorului Katsushika Hokusai, care a schimbat cursul istoriei artei, odată cu influența exercitată de acesta asupra picturii europene. Seară de seară au rulat filme interesante în programul festivalului.

Prima seara caldă de vară, cu fulgere, tunete și ploaia care amenința orașul, s-a încheiat cu nelipsita paradă “Babel”, senzaționalul teatru de stradă din fiecare an. Marșul, în coloană, pe țări, cu muzică, ritm de tobe a pornit din Turnul Chindiei și a ajuns la Casei de Cultură a Sindicatelor unde a avut loc și baletul vertical „Lovebar”, sau uimitorul dans, pe zidul instituției. A fost o zi minuantă, plină de evenimente unice și o seară de senzație, căci târgoviștenii erau pe drum curioși și bucuroși,sau  prin jurul Casei de Cultură a Sindicatelor.

Întâlnirile dimineții și conexiuni magice

Dacă nu am putut să văd toate evenimentele din program, în schimb n-am lipsit la întâlnirile dimineții, de la ora 11 din fiecare zi, toate sub semnul conexiunilor, unde moderator a fost Liviu Cheloiu, alături de invitați și nelipsita traducătore Elena Belciu. Întâlniri unde artiștii învitați în festival au ocazia să se prezinte, să răspundă la întrebări.

În zilele pline de viața ale festivalului cu adevăratele lui conexiuni am experimentat “teatrul sărac” al lui Grotowski, „spațiul gol”al lui Peter Brook, „teatrul cruzimii”al lui Antonin Artaud. Am retrăit clipe magice reamintindu-mi filosofii de teatru, școlile de actorie cu metodă, am reținut povești, biografii de legendă, istorie de teatru contemporan.

Amintesc întâlnirea cu Jaroslaw Fret directorul Institutului Grotowski, din Polonia, fondator al Teatrului ZAR, regizor de teatru și actor, care a coordonat numeroase proiecte ale institutului polonez. A adus în festival plus cele două spectacole remarcabile: “Sheol”și „Nobody Meets Nobody”, realizate după școala de actorie a lui Grotowski. Spectacole prin care actorii te trec prin linia subțire a respirației, a vocii și a sunetelor și te duc spre lumi nebănuite.

Organizatorii Festivalului Babel F.A.S. T. au mai adus în România un spectacol al Teatrului “Odin” din Danemarca, teatru fondat de către Eugenio Barba, ultimul supraviețuitor dintre marii oameni de teatru ai lumii.

N-a lipsit întâlnirea directorilor companiilor de teatru implicate in festival, care s-au reunit, pentru a-și împărtăși experiența managerială și pasiunea comună pentru promovarea artelor spectacolului stabilind colaborarea fructuoasă în continuare.

Amintesc lansarea cărții„Cel care trece”, publicată de Editura Muzeul Literaturii Române, a autoarei Doina Papp. Am primit-o cu autograf. Volumul reunește „cronici din ultimii cinci ani, inclusiv de televiziune sau operă, portrete de artiști, studii teatrale”.Domnul MC Ranin a prezentat-o cu mult umor.

În timp ce Jean-Guy Lecat, „ofițer al artelor și literelor” și scenograf al lui Peter Brook vorbea despre felul în care teatrul trebuie umanizat, coborât din sfera grandiosului și artificialului, în cea a firescului și naturalului, prezentând săli de spectacole și teatrele pe unde a lucrat, ajungând la reducerea scării monumentale a instituției teatrale, cu scopul umanizării actului artistic care se înfăptuiește prin teatru, în fața câtorva rămași în foaier, printre care și scenograful Horațiu Mihaiu, de afară se auzeau zgomote ciudate. Nu mi-ar fi atras atenția, dacă nu s-ar fi reperat cu forță. Întorc capul spre fereastră, văd un cuplu de etnie rromă, care se răcorea în piscina din fața teatrului. Ea se scăldase în rochia pe care o purta, nu știa cum să iasă din piscină, lunecase cu zgomot în piscină, el era în pielea goală.

Fotograful Simion Buia, și-a instalat studioul lângă sala de spectacol “Hugo Wolff”, de la etajul Teatrului „Tony Bulandra”, zi de zi, după întâlnirea de dimineață făcea poze, adică în jurul prânzului, explicându-mi motivul pentru care, se ocupa de“Headshots”, respectiv cu fotografierea chipurilor participanților la „Babel F.A.S.T.”: “Se poate întâmpla, ca mâine să nu mai exiști, așa cum s-a întâmplat cu coregraful Hugo Wolff. L-am sunat de ziua lui să-i spun <<La mulți ani!>>, apoi peste câteva zile, am aflat că a murit. Fotografia rămasă în urmă este un câștig.”

Întâlnirile de dimineață pline de sevă erau numai bune pentru rubricile din “Foaie.R”, revista festivalului, unde actorul Puiu Jipa și secretarul literar Vera Enache mereu pe fază și cu multă grijă să apară zilnic revista, au trudit cu drag, alături de câțiva colaboratori iscusiți, studenți vrednici, și cine s-a mai oferit să publice câte un articol.

Jurnaliștii din presa locală ajungeau târziu, volatilizau rapid după jumătate de oră, sau după ce pleca președintele festivalului. Unii nu rezistau nici atâta. Absenți, plicitisiți, își lasau telefonul să înregistreze, ieșeau la fumat.

Câteva seri și spectacole de neuitat

Pe bancă, în fața Casei de Cultură a Sindicatelor, înainte de începrea unui spectacol, priveam lumea, respiram adânc parfumul de tei, conversam cu cei din jur. Într-o după masă, doi bătrânei au luat loc lângă mine, ca să-mi povestească cât de bucuroși vin ei la festival. Și ce spectacole faine au văzut, și ce expoziții, vernisaje și filme, că dansul pe clădire fusese ceva ce nu mai văzuseră vreodată. Cât de animată era Târgoviștea!

Pe toată durata festivalului, am văzut oameni curioși să vadă spectacole, mulți tineri receptivi la frumosul artei, toți povestind impresii despre festival, entuziasmați, glumind, râzând, sau citind revista festivalului “Foaie.R”. Voluntarii pregătiți să ajute.

Făcând slalom printre evenimente, am reușit să fac două interviuri cu două actrițe valoroase ale teatrului: Andreea Tănase și Mara Opriș. Cu Andreea Tănase am făcut un interviu reușit, despre viața și teatru, ale sale călătorii, publicat deja pe blog.

Amintesc câteva spectacole de colecție pe care am reușit să le văd. Spectacolul trupei ucrainene, “Mariupol Drama”, jucat de Teatrul Regional Academic din Mariupol, Regiunea Donețk. Prin spectacol și-au povestit drama orașului din martie a anului 2022, atunci când rușii au bombardat orașul, au distrus și teatrul. Actorii trăiesc, joacă, își spun povestea lor în lume, în urma războiului din Ucraina. Și poartă peste tot prin festivaluri, tricourile, cu data ce a intrat în istoria patriei și a teatrului ucrainean, exact ca-n poza de la începutul articolului. Căci războiul produce bani, putere, prestigiu, voturi pe undeva, unii se îmbogățesc de pe urma lui, numai teatrul alină suferințele tuturor.

Cu englezoaica Emily Carding m-am nimerit întâmplător la aceeași masă, la restaurantul unde mâncam, am stat de vorbă. A fost o plăcere să conversăm. O actriță de o mare sensibilitate, distinsă, cu mult farmec, o femeie cultă și o nordică frumoasă, cu o dicție impecabilă în engleza britanică, care a venit în festival cu două spectacole: “Quintessence” și “Caliban’s Codex”.Ambele fiind o probă de virtuozitate mnemotehnică, de respirație, o performanță uluitoare în memorarea monologurilor lungi.

Spectacolele “Rafla”și “Suhde”, ale trupei artiștilor de circ “Kate & Pasi”, din Finlanda, ambele desfășurate în Piața Mihai Viteazul, spectacole care îmbină dansul cu pantomima, destinate străzilor, parcurilor, piețelor mediului urban, au adunat un public eterogen, de la curioșii de pe drum, la tinerii îndrăgostiți din parc, și mai ales copiii.

„Toți adulții au fost cândva copii, doar că puțini dintre ei își amintesc”, scrie Antoine de Saint-Exupéry și o să-mi amintească mereu două spectacole de neuitat: povestea “Micului Prinț”, spusă pe două voci: cea a echipei târgoviștene în regia lui Mc Ranin și cea a echipei sud-coreene, a Teatrului din Daejeon. În ambele variante, rolul personajului principal este jucat de un băiat român și o fetiță sud-coreeană. Actorul Liviu Cheloiu a jucat alături de fiul său Codrin, în spectacol, iar fetița din Coreea a jucat alături de mama sa în scenă.

Mai amintesc impresionantul spectacol de balet contemporan, “Hamlet”, interpretat de compania “imPerfect Dancers”, din Italia.

O montare cu energii răsoclitoare despre trecutul comunist și războiul civil din Coreea a fost și spectacolul “Baesogoji, a Pond in the Memory” din Coreea de Sud.

 O altă seară de neuitat a fost spectacolul de operă chineză, a trupei “Shangai Artist Collective Chinese traditional opera recital”. La final, spectatorii s-au fotografiat cu actrițele chineze. Și ce costume tradiționale superbe aveau!

N-au lipsit nici scurtmetrajele premiate în cadrul festivalul IPAAF (International Police Award Arts Festival) din Italia, adică 10 filme realizate și premiate de polițiști, dar destinate tuturor, ca învățătură și avertizare asupra pericolelor care pândesc societatea (suicid, cyberbullying).

Amintesc “Proof of Love”, (2023), în regia lui Denis Nazzari, pe muzica lui Nicola Piovani, cel din urmă laureat al Premiului “Oscar” pentru muzica filmului “La vita è bella” și al multor alte premii acordate muzicii sale de film.

Trăiască Babel F.A.S.T. !

“Babelul” e pentru toată lumea cu toate artele din program. Arta nu poate schimba lumea, însă poate să-i schimbe omului rostul banal de divertisment de vază, mai poate să însemne ceva pentru diversele comunități, în care este împărțită societatea. Și oamenii vin la festivalul artelor spectacolului pentru că ei doresc să iasă din rutina zilnică, să poată visa. După ce se termină “Babelul” spectatorul se întoarce la universul său plin de dileme și întrebări. Când va găsi răspunsurile, se vor schimba pe el, se va schimba și lumea. Și rostul festivalului vine în sens educativ pentru comunitate. Nu poate schimba omul în interior, însă îl poate educa. Îi satisface nevoia de a socializa fără de care omul nu poate trăi.

Educația estetică prin forța teatrului devine o formă a acțiunii de educație umanistă. Teatrul ca transfigurare a realității e un act de cunoaștere, o formă socială ce proiectează imagini scenice, experiențe umane, universul unei epoci, ajutând omul spre civilizație prin ceea ce i se comunică.

Teatrul “Tony Bulandra” e un loc cu un întreg univers, o oază de lumină și creație. Un teatru cu explozie de bucurie și de viață, cu inima mereu deschisă spre frumos, cu trupa închegată, cu actori talentați, unde poveştile vrăjesc sufletele şi cuceresc minţile oamenilor pentru totdeauna. Ești așteptat ca acasă la premieră sau la festival. Ești întâmpinat cu dragoste și primit cu bucurie indiferent de eveniment cultural. Te simți ca acasă. Vrei să mai vii. E un loc magic care te atrage. Pleci cu nostalgii, că a fost frumos, te-ai simțit bine, ai vizionat ceva minunat. Că tot ceea ce-i frumos trece repede. Ai plecat cu ceva bun în gând.

E locul unde se fac conexiuni, se leagă prietenii, se dezvoltă proiecte, se nasc punți peste lumi. Clipele memorabile se transformă în amintiri frumoase. Meritul este al domnului manager M.C. Ranin și al echipei sale. Publicul târgoviștean are şansa de a se bucura că teatrul îi este alături, ca partener de viaţă.

Ce frumos ar fi să ajungă toate edițiile festivalului și premierele într-un album al teatrului!

A fost Babel F.A.S.T! Cu mari întâlniri unice în felul lor, cu evenimente de senzație, cu spectacole de toate felurile, cu spectacole eveniment.

Mi-au rămas amintirile plăcute, la care mă întorc mereu. Am ajuns acasă. Și de atunci, sunt nostalgică.Să ne vedem cu bine la anul!