Ana ASLAN: Să dăm viață anilor și ani vieții!(I)

În 2022 se împlinesc 125 de ani de la nașterea Anei Aslan, 70 de ani de la înființarea Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan”, 65 de ani de la prima fiolă gerovital. Din respect pentru valoare, inovație și invenție, vă propun un serial omagial despre cine a fost Ana Aslan și ce este și ce minuni face Gerovitalul H3, prin cei care au cunoscut-o, cei care-i duc mai departe faima și gloria, sau practică meseria.

Medicul Ana Aslan a inventat Gerovitalul H3 și Aslavitalul, a întemeiat școala de gerontologie în România și a înființat primul Institut de Geriatrie și Gerontologie din lume, la București.  Este prima femeie specialistă în cardiologie din România și prima femeie profesor într-o clinică medicală din România. Numele Anei Aslan figurează în toate enciclopediile lumii și pe mausoleul lui Hippocrate, din Thessalia, în Grecia. Cea care este membră a Academiei Române a debutat într-o lume medicală ostilă și a sfârșit prin a marca o epocă în dezvoltarea gerontologiei și geriatriei.

Când Dinu Lipatti o cunoaște pe Ana Aslan, aceasta avea 88 de ani, atinsese culmea celebrității, avea bani, glorie, faimă,  se dedica bătrânilor. Era membră a Academiei Române și membră de onoare a  Academiei de Medicină, conferenția în țară și în străinătate, prezida congrese de gerontologie. Era primul medic care susținea că ființa umană poate trăi 100 de ani. Gerontologia ca disciplină medicală se impusese în puține țări.

Scriitorul era demult plecat din România, locuia în Franța, iar prietenul său Louis Nagel, care urma tratamentul cu Gerovital H3, cu rezultate extraordinare, îi propune să o cunoască pe doamna medicinei românești.

Prima întâlnire a avut loc în biroul ei, din București, cu pereții plini medalii și diplome, distincții și premii, pe măsură ce terapia sa împotriva îmbătrânirii făcuse înconjurul lumii.  Ca să-i afle biografia, drumul sinuos, despre cum la început cariera în medicina și cum a revoluționat domeniul prin invenție, au stat de vorbă printre dosare și foi de observație, la Institutul de Gerontologie, pe care-l conducea de 30 de ani, apoi, în casa ei, cu parfum discret și mobilată cu gust, plină de amintiri de familie, cărți, fotografii, icoane și flori.

La vremea când Ana Aslan revoluționa medicina românească cu terapia împotriva îmbătrânirii, geriatria era puțin cunoscută în lume. Mulți medici, americani sau englezi, refuzau să recunoască validitatea Gerovitalului H3. Ana Aslan venea dintr-o țară comunistă, era tratată ca un “Faust în fustă”,  iar prejudecățile scepticilor erau exprimate cu voce tare.

Totuși, Albert C.J. Simard, membru al Asociațiilor Medicilor Americani, al Societății Medicale din New York, al Academiei de Științe din New York, al Societății de Geriatrie din New York, administra Gerovitalul H3 pacienților săi și lui însuși, avea 78 de ani și declara: “Nu cred că par de vârsta pe care o am și sunt convins că n-am comportament asemănător cu al altora de vârsta mea. Pescuiesc. Vânez. Schiez. Fac dragoste de două ori pe săptămână. Mă simt perfect. Muncesc mult. Cu cât mă conformez mai mult mult acestei tehnici, cu atât rezultatele mă stupefiază, nu numai cele fizice, dar și cele mintale și emoționale.”

15 aprilie 1949 e dată istorică. E ziua când Ana Aslan injectează procaina unui pacient cu artroză la genunchi, iar acesta părăsește spitalul fără durere. E primul pas care o duce spre invenția Gerovitalului H3, care are la bază procaina, însă cu acțiune mult mai eficace decât simpla procaină. Testează medicamentul într-un azil de bătrâni, în cazuri de artrită și artroză, reumatism etc, iar medicamentul are o influență benefică fizic și psihic asupra bolnavilor.

Excesul ponderal favorizează multe alte boli, grăbește îmbătrânirea, și aduce moartea. În 1958, este omologat Gerovitalul H3, ca tratament preventiv și curativ al proceselor de îmbătrânire, dar și pentru: depresie, nevrită și nevralgie, astenie psihică și fizică, reumatism degenerativ (spondiloză și artroză), poliartrită reumatoidă, distrofii ale pielii, ale unghiilor și părului, eczemă intensivă, alopecie, sclerodermie, psoriazis, astm bronșic, ulcer gastric și duodenal, osteoporoză etc.

La început părea totul o aventură, însă cu mult curaj, experiența reușește, invențiile fac înconjurul lumii. Celebrități din lumea mondială se tratează la Institutul de Geriatrie din România, deși nu erau atât de bătrâni. Formele de administrare și prezentare se diversifică, de la injecții și pastile, urmează loțiunea pentru păr, cremă pentru îngrijirea feței.

În 1970 Ana Aslan elaborează Aslavitalul sub formă de injecții și drajeuri, care aceeași formulă ca Gerovitalul, la care adaugă glutamat de potasiu, care este benefic sistemului nervos central. În 1979 a fost brevetat Aslavitalul de uz infantil.

Ana Aslan despre

Gerontologie. Studiază fenomenele îmbătrânirii, bătrânețea sub diferitele ei aspecte, morfologice, fiziopatologice, psihologice, sociale. În fond problema fundamentală a gerontologiei este aceea de a reda viață anilor și de a adăuga ani vieții. Altfel spus, trebuie să asiguri calitatea vieții pe o perioadă lungă de timp. De fapt, încă din tinerețe am fost obsedată să aflu răspunsul la întrebarea “De ce îmbătrânesc oamenii?”Apoi, când mi s-a părut că aș avea un răspuns acceptabil, m-am întrebat în continuare de ce viața trebuie să evolueze doar într-un sens și dacă n-ar fi fost posibilă și calea opusă, cea spre „întinerire”.

Îmi place să cred că școala de gerontologie pe care am întemeiat-o și pe care o voi lăsa după mine va fi înțeles pe deplin că la temelia oricărei activități serioase stau cinstea și moralitatea. Știința fără morală nu valorează mare lucru. La noi, gerontologia s-a născut în 1952, odată cu înființarea Institutului de Geriatrie și Gerontologie, cu obiectiv în cercetarea în domeniul gerontologiei și geriatriei.

Geriatria. Este acea parte a medicinii care se ocupă de bolile bătrânilor.Concluziile pe care le-am putut desprinde din studiul făcut pe 2000 de persoane trebuie, fără îndoială să ajute tinerii să-și păstreze o perioadă îndelungată forța de muncă, vigoarea, capacitățile creatoare. Fac parte dintr-o educație geriatrică.

Bătrânețea. Începe cu adevărat în momentul în care nu mai trăim în prezent,  nu mai gândim la viitor și ne întoarcem către trecut. La 22 de ani începem să îmbătrânim și să acumulăm boli, ca și noxele pe care ni le oferim singuri: alcoolul, tutunul, medicamentele etc. Primele semne se fac văzute, corpul nostru o arată, căci vigoarea lui este mai puțin tenace decât cea a spiritului. Trebuie să iubim bătrânii, să-i onorăm și să-i ocrotim; ei sunt o parte a patrimoniului nostru național.

Gerovitalul previne îmbătrânirea prematură, încetinește fenomenele de îmbătrânire. Visez la o omenire sănătoasă și activă. Mă gândesc și la cei care vin după mine să conducă această acțiune. De asemenea, aș dori să păstreze amintirea exemplului meu, a strădaniilor mele pentru a ușura suferințele bătrânilor și a le dărui puțină speranță.

Maeștrii:Profesorul D. Danielopolu. A fost adevăratul meu maestru. Era un spirit de o rară inteligență, un logician, un dialectician imbatabil. Mă iubea mult și într-o zi mi-a spus, fără să vrea să mă flateze, că de fapt eu eram singura lui elevă adevărată. Profesorul Gheorghe Marinescu a vrut să mă ia la clinica lui de neurologie, dar i-am mărturisit că preferam să merg la Danielopolu, ceea ce l-a umplut de furie:“Bineînțeles! Acel domn îmi ia toți elevii buni!”Am lucrat și cu Parhon, creatorul școlii românești de endocrinologie, care era un spirit uimitor. Caracter blând, el ierta ușor și nu le purta ranchiună colaboratorilor pentru nicio poznă. Fără el și fără Danielopolu, nu aș fi ceea ce sunt. M-au format, m-au ajutat mult. Succesul celor mai tineri nu el trezea gelozia; erau atât de mari, încât în jurul lor era loc pentru toată lumea…

Minciuna. Caut adevărul și urăsc minciuna, pe care o consider cea mai gravă insultă adusă demnității intelectuale a omului. Minciuna e infinit mai gravă decât eroarea, căci ea este o eroare premeditată și acceptată ca atare.

Frumosul. Iubesc tot ceea ce este frumos. Frumosul în tangibilitatea sa imediată, nu frumosul teoretic despre care vorbesc teoreticienii. Iubesc oamenii frumoși, bărbați și femei. Este un criteriu în alegerea colaboratorilor mei. Îmi plac lucrurile frumoase, mobila frumoasă, rochiile frumoase.

Urâtul. Urâțenia mă crispează, mă blochează și mă anihilează. Nu aș ști să trăiesc într-o ambianță respingătoare. Detest bătrânețea, urâțenia, minciuna.

Ambiția. Sunt ambițioasă, chiar foarte ambițioasă. Viața și cariera mea au demonstrat-o. Fără acest resort n-aș fi plecat niciodată la București să mă înscriu la Facultatea de Medicină, n-aș fi putut urma cariera pe care am urmat-o și, poate, n-aș fi descoperit proprietățile procainei…. În fond ambiția mea este cea a unui cercetător, este un mod de a ajunge la adevăr, de a-l înțelege și, de a-l stăpâni…

Sentimente. Sunt o ființă stăpânită mai curând de rațiune. Sentimentele mele reprezintă muzeul meu secret, nu-mi place să vorbesc despre asta. Să nu mă întrebați dacă am fost măritată. Vă răspund dinainte: n-am fost niciodată, poate pentru că iubeam prea mult medicina.

Gloria. E un cuvânt foarte mare. Să vorbim despre succes. Da, într-un fel îl iubesc. Pentru mine succesul este ca o valiză pe care o târâi după mine. Nu este ceva care să existe în interiorul meu și care să mă umple de fericire.

Preferințe artistice. Am o slăbiciune pentru morala stoicilor și îmi place, în literatura modernă, tot ceea ce are o astfel de abordare. De exemplu, „Moartea lui Vigny”, pe care o odinioară o știam pe de rost,  era atât de aproape de starea mea sufletească… Îmi plac și Dostoievski și Ibsen. Am o admirație profundă pentru marii români: Enescu, Titulescu, Brâncuși… Marii noștri pictori clasici: Aman, Andreescu, Pallady (pe care l-am îngrijit), Verona, care știa să picteze atât de bine, Luchian cu anemonele sale. Anemonele sunt florile preferate. Apoi dintre străini am rămas credincioasă impresioniștilor francezi. Și de asemenea Van Gogh. În tinerețe mergeam la teatru. Dar cinematograful nu-mi spune nimic. În schimb ador muzica. Preferatul meu este Grieg, la care găsesc romantismul temperat, atât de plăcut. În viața mea am ascultat mult Mozart, Beethoven, Chopin, dar n-am destulă educație muzicală pentru a-l gusta din plin pe Bach.

Hobby. Poate croitoria, căci întotdeauna mi-a plăcut să fiu elegantă.Copil fiind, o vedeam pe mama practicând-o cu încântare. Ca studentă destul de săracă, trebuia să-mi confecționez singură rochiile. Apoi am avut mijloace pentru a plăti croitorese, dar îmi place să le supraveghez, să văd la probă ce nu merge și să le spun ce este de făcut.

Gastronomia. N-am mâncat niciodată mult. Sunt mai mult o „gurmait”și mai puțin o gurmandă. Mesele cumpătate sunt o condiție a sănătății. Îmi plac fructele, dulciurile nu prea mult, îmi plac mult friptura și peștele.  Îmi plac crustaceele.

Marea Neagră. Iubesc marea. Mult. Am fost dusă la mare de la 6 luni. O perioadă din viața mea am mers la mare în fiecare an. O iubeam atât de mult încât uneori mă surprindeam vorbindu-i, spunându-i cât o găseam de frumoasă. Iubesc Marea Neagră care-și schimbă culorile atât de des.

Câinii. Iubesc mult câinii și am avut atâția de-a lungul vieții. Ultimii mei trei câini erau toți cockeri negri: Dick I, Dick II și Dick III. Mă adorau. Îmi amintesc că, într-o zi Dick III, care îmi fusese oferit de un confrate din Atena și care a trăit opt ani, văzând că trebuia să plec în străinătate și că începusem să-mi fac valiza, și-a pus de îndată labele groase pe ea: voia să mă împiedice să o fac.

România. Este casa mea – o casă cu o grădină cu imensă grădină plină de flori și de mirosuri bune. Este existența mea, care s-a scurs în acest minunat spațiu românesc, este aerul pe care-l respir, copacii care mă înconjoară și caldarâmul străzii mele, oamenii în care am încredere. Căci, deși adeseori am dreptul de luptat cu răutatea unora sau a altora, nu sunt mizantropă. De fiecare dată când sunt departe de țară, în lungile mele periple, simt o mândrie tăcută că sunt româncă. Iată ce este patria pentru mine!

Despre pacienți și tratamentul cu Gerovital H3

Gerovitalul H3 aduce ameliorări importante și în viața psihică. Pacienții se adaptează la viață și lume, vor să iasă, să cunoască oameni, să socializeze, au nevoie de activități culturale. Iată câteva fișe de diagnostic din dosarele Anei Aslan

V.V., 93 de ani, muncitoare. Diagnostic: Îmbătrânire cortico-subcorticală, sindrom Parkinson, reumatism degenerativ, surditate, ihtioză, keratoză senilă, aterioscleroză, hipertensiunea arterială. După câteva luni de tratament starea generală a bolnavei se ameliorează. Bolnava poate merge normal, aude bine, vorbește fără dificultate, își amintește când au murit cei trei copii ai săi, coase, face gimnastică în fiecare zi, nu mai are depresii. Are loc regenerarea culorii părului în zona tâmplelor și a cefei, i-a crescut părul pubian.

E.S., 83 ani, casnică. Diagnostic: artroza la genunchi, hipertensiune arterială, ateroscleroză. După câteva luni de tratament,  durerile la nivelul articulațiilor se ameliorează, la fel memoria și atenția. Bolnava este bine dispusă, se adaptează bine la mediul înconjurător.

A.I.,62 ani, funcționară. Diagnostic: Îmbătrânire normală, bronșită astmatiformă, bronsiectazie, ușoară hipotiroidie. După cinci luni de tratament, dispnee s-a diminuat, au dispărut fenomenele de bronșită. Bolnava declară că se simte plină de viață.

T.G., 79 de ani, pensionar. Diagnostic: ateroscleroza, maladia Parkinson, sindrom pseudobulbar, pielocistită, prostatită.  La două luni de la începerea tratamentului, bolnavul merge cu pași mari, se poate încheia la haine singur, somnul este normal. După zece luni de tratament starea psihică a bolnavului este ameliorată, atenția este normală, scrie cu cerneală corect fără să tremure, citește ziarele, prezintă interes pentru ce se întâmplă în jurul său.

P.A., 47 de ani. Diagnostic: dureri și deformări ale articulațiilor degetelor. După trei luni de tratament durerile au intensitate variabilă, procesele reumatice suferă o ameliorare lentă.

P.S., 50 de ani, agricultor. Gastrită cronică, ulcer duodenal. După injecția a șasea, crizele se opresc.După o altă serie de injecții, boala dispare, pacientul este vindecat.

Gânduri despre Ana Aslan din Cartea de Aur

Pr. Dr. Greppi, Italia, președintele Asociației Internaționale de Gerontologie, 1957-1960: “Voi avea plăcerea să citez exemplul cercetătorilor români pentru studiul lor sistematic, biologic și clinic privind senescența, care este, după cum pot constata, primul și cel mai complet din Europa.”

Dr. Robet N. Buttler, director al institutului Național pentru Studiul Îmbătrânirii, Maryland, SUA: „Creația dumneavoastră are o mare valoare, este tenacitatea și angajamentul dumneavoastră în slujba progresului gerontologiei și geriatriei, pentru o condiție mai bună a omenirii, nu numai a persoanelor vârstnice, ci a tuturor oamenilor.”

T.M. Strutt, Sydney, Australia: „Activitatea doctorului Aslan privind redobândirea vigorii juvenile de către persoanele vârstnice este o contribuție remarcabilă la știința medicală.”

Dr. Paul Ghalioungui, Facultatea de Medicină din Ein Sham, Cairo: „Am învățat să privesc geriatria, în egală măsură, ca pe o știință și ca pe o artă născută din dragostea pentru care semenii noștri și din acea neobosită curiozitate proprie marilor spirite ca Doamna Aslan. Este o știință care se pretează unei cuantificări exacte și care promite să revoluționeze până și temeliile concepțiilor noastre de fiziopatologie.”

Dr. Daniel Faucon, Aix-en-Provence, Franța: „Munca dumneavoastră anevoioasă, dar entuziasmată va rămâne pentru mine un exemplu. Acum înțeleg mai bine audiența internațională a Institutului dumneavoastră.”

Hewlett Jhnson, decanul de Canterbury, Marea Britanie: „Am venit în România, unde am găsit miracole incredibile. Am văzut aici miracole de care prea puțini s-ar putea îndoi. Profesoara Aslan a deschis o nouă epocă în lume, o epocă înc are bărbați și femei în putere acumulează experiență vreme de un secol și chiar mai mult, care pot trai 100 de ani și mai bine, împărtășind omenirii roadele cunoașterii lor.”

Miguel Angel Asturias, Guatemala, (Premiul Nobel pentru Literatură, 1967): „Tratamentul doctoriței Aslan mi-a descoperit bogăția visului și a iluziei, ca și bucuria de trăi și de a crea. Aduc aici mărturia admirației mele pentru devotamentul și munca sa, ca și pentru cea a colaboratorilor săi; ea ne dă speranța de a trăi mulți ani fără să decădem la bătrânețe și de a fi mereu tineri.”

Dr Ernest Albert și dna Adler, Sydney, Australia: „Am avut șansa de a vedea unul dintre cele mai mari miracole într-o țară a miracolelor, România. Această instituție vine să încoroneze un sistem consacrat grijii și afecțiunii pentru oamenii simpli. Bătrânii, handicapații și copiii par a fi grupurile cele mai privilegiate din această țară, ceea ce dovedește realizările mărețe ale puterii populare. Întreaga lume poate urma acest exemplu de servicii altruiste și de îngrijiri afectuoase pe care le-am văzut în acest institut. Profesor Dr. Aslan merită din plin recunoștința fără margini a întregii lumi.”

Henry Marx, New York, SUA, autor al volumului, “Against Old Age”: „Pe lângă binefacerile pe care Gerovitalul H3 le aduce – și sunt convins că încă nu-i putem cunoaște toate virtuțiile – consider un rar privilegiu acela de a fi fost martorul satisfacției și mulțumirii persoanelor vârstnice, în timp ce alte aziluri pentru bătrâni sunt, mai mult sau mai puțin, o anticameră a morții. Dacă profesoara Aslan n-ar fi făcut asta și tot ar merita recunoștința omenirii. Pe măsură ce contribuția  sa la problemele medico-sociale va fi recunoscută, importanța descoperirii sale va conștientiza mai clar.”

Fratele marelui pianist Dinu Lipatti (1923-1999), profesor și diplomat și scriitor, a absolvit Facultatea de Filozofie București, avându-i ca profesori pe Basil Munteanu și pe Tudor Vianu urmând o carieră universitară la Facultatea de Limbi Romanice și Clasice din București. A tradus opera lui Moliere, Beaumarchis, Victor Hugo. Scrie literatură, istorii literare, monografii, participă la elaborarea manualelor școlare, a cursurilor universitare. Dintre cărțile publicate care se află în biblioteca publică: “Balcanii de ieri și de azi”,  „Carnet pestriț” (publicistică), „Conferința pentru securitate și cooperare în Europa” (1985),  „Cours de littérature française” (1967), „La dix-huitième siècle français,  Lecții de limbă franceză, curs radio” (1963), „Modigliani”(1984), „Montesquieu gânditor iluminist” (1955), „Titulescu notre contemporaine” (1982) „Lumea în tranziție: cronici de politică externă” (1995), „Valori franceze: Studii și articole” (1959, 1967), „În tranșeele Europei: Amintirile unui negociator” (1993).

(sursa: Valentin Lipatti, „De vorbă cu Ana Aslan”, Editura Curtea Veche, 2018)