Ultimul drum cu actrița Elena CARAGIU!

Despre cum am cunoscut-o pe actrița Elena Caragiu.

Am aflat acum două zile că a murit actriță Elena Caragiu!

Avea 87 de ani. A murit după o lungă suferință, o recuperare grea în urma unei operații pe care a avut-o la cap acum câțiva ani.

Nu știu de ce, însă anul acesta am vorbit mult la telefon. M-a sunat de multe ori din America. Vorbeam mai mult eu, despre plecări și întoarceri, despre călătorii, stele și alte povești, încheiam conversația telefonică, cu speranța că va fi bine.

Nu doream să mă întrebe despre sfârșit. Știam că va pleca. Îi cunoșteam astrograma, avusese o operație grea înainte de pandemie. O costase mult timp, energie, bani, pentru recuperare. La un moment dat mergea greu. Mă întreba mereu de ce nu poate merge. Era destul de în vârstă, avea nevoie de încurajare din partea mea.

La telefon, evitam cu lacrimi în gât să-i spun ceva despre drumul fără întoarcere. Despre ritul pe care antropologii, etnologii, etnografii îl numesc “Marea Trecere” de care nimeni nu scapă.

Îmi aminteam cu bucurie despre ultimul drum pe care l-am făcut în 2017 prin locurile pe unde a trăit cu Toma Caragiu.

Elena Caragiu – Mimi, pentru cei apropiați –  a plecat din această lume în 14 noiembrie 2024, iar eu am aflat la două zile, mai spre seară. Tot atunci am postat un mesaj cu fotografii în contul meu Facebook. Printre lacrimi, suspine mi-am răscolit amintirile.

Am refăcut tot filmul în mintea mea, cu vizita ei de atunci, din 2017, pornind de la mormântul lui Toma Caragiu, de la Cimitirul “Bellu”, unde ne-am cunoscut, restaurantul unde am mâncat și am stat de vorbă o după masa întreagă, drumul pe are l-am făcut împreună prin locurile pe unde a trăit ea cu Toma Caragiu, fostul ei soț care a iubit-o atât de mult și pe care l-a iubit până în ultima clipă a vieții lui, trecând în mintea mea până la ultima zi când și-a luat rămas bun de la mine, exact în fața blocului unde a locuit cu Toma, în cafeneaua lui George Mihăiță, la un capucino.

În București, a locuit la ultimii prieteni credincioși pe care-i avea, care au așteptat-o și primit-o cu mare bucurie. Țin minte că actorul Horațiu Mălăele a dat o petrecere la Teatrul “L.S. Bulandra”, după ce a aflat că venise la spectacolul său din acea seară. În cele câteva zile cât a stat în București, a dat și un interviu la Radio România Internațional. A participat la conferința de la Academia Română unde fusese invitată.

Apoi am găsit corespondența noastră în e-mail. Am citit-o cu lacrima în colțul ochiului și cu bucuria acelor clipe trăite atunci în suflet. Până să se opereze, apoi să vină pandemia, am corespondat în e-mail. După operație, am vorbit mai mult la telefon.

Cum ne-am cunoscut? Cineva i-a dat să citească articolele mele despre Toma Caragiu. A lăsat un mesaj politicos în contul meu de Facebook, am schimbat adresele de e-mail. Se întâmpla în 2017.  Apoi ne-am scris, de bine, de rău, de firesc, despre oamenii pe care-I știam, făceam planuri de viață.

Elena Caragiu avea un talent extraordinar de a povesti, își amintea multe despre oamenii pe care-I cunoscuse cândva, îi descria cu multe detalii. Nu vorbea pe nimeni de rău. Nu uitase pe niciunul. Avea un talent extraordinar de scriitoare, cânta excepțional, vorbea fluent limba franceză. O femeie cultă și cu mult bun simț, și mai ales respect. Era dotată cu o frumusețe interioară pe care o sesizai doar în preajma ei. În tinerețe fusese o frumusețe a timpului ei.

Astăzi, mi-au rămas lacrimile, amintirile, pozele de atunci, și o carte. Biografia ei despre care scrisesem un articol. “O simplă vizită”, editura Palimpsest. Tot atunci a tratat detalii cu domnul scriitor Ion Cocora, ca să reediteze volumul. A fost publicată și a doua ediție, la aceeași editură.

După moartea soțului ei a ajuns în țară de două ori doar. În 2008, apoi în 2017, anul când a vrut să mă cunoască.

În aprilie 2017l, mi-a scris că va sosi în mai în România, că vrea să ne cunoaștem. Am cunoscut-o în mai 2017. În 4 mai 2017 a aterizat pe aeroportul Otopeni, s-a cazat lângă la o pensiune lângă Periș, ca să se odihnească, m-a sunat. Era locul unde avusese cândva o casă de vacanță împreună cu soțul ei, actorul Toma Caragiu.

În 1965, familia Caragiu şi-au cumpărat o căsuţă de vacanţă, cochetă, mică, în stil patriarhal românesc, făcută din chirpici cu acoperiş de stuf, în spate cu piscină, şi glicină multă în jur, cu vie şi livadă, cu un cuptor de pâine în curte.

Era locul unde se retrăgeau amândoi și prietenii lor, care veneau în vizită, un loc, populat de glumele şi poveştile fascinante ale lui Toma, unde se juca table sau şah. Curtea fusese populată cu o capră, Zaza, doi câini ciobăneşti, Păcui şi Haiduc, două pisici, Tiţa şi Pisicuţ. Câinele lui Toma, Haiduc, a murit în ziua înhumării stăpânului. Cățelul Puşi, cu instinctul lui fenomenal, e cel care a arătat locul unde se afla sub dărâmături Toma Caragiu, a murit în 1978, în casa părinților Elenei, bolnav.

Ne-am dat întâlnire la Cimitirul “Bellu”, din București, la poarta dintre lumi, la mormântul lui Toma Caragiu, unde am ajuns emoționată, cu flori și lumânări. Îmi ceruse să-i cumpăr și ei niște candele mari. Atunci am primit un dar, iar eu am simțit că m-am întâlnit cu toată lumea lui Toma Caragiu.

De acolo, de la “Bellu”, a pornit începutul ultimului nostru drum. În România, ea nu mai avea pe nimeni, cu rudele lui Toma Caragiu nu comunica.

Pe ultimul nostru drum, pe unde am mâncat, am râs, ne-am bucurat, ne-am văzut cu oameni dragi, mi-a vorbit mult despre Toma Caragiu, soțul ei pe care l-a iubit și care a iubit-o enorm, care-i aducea cu orice prilej cățeluși de pluș, iar într-o zi, i l-a adus pe Puși, căţelul mic, negru şi buclat, cu ochi de mărgele, simpatic şi prietenos. Era bărbatul care ar fi așteptat-o toată viața ca să fie împreună, care i-a prezis că ea va deveni celebră mult mai târziu, așa a fost, e cel care a crezut mereu că dragostea lor va dăinui și în ceruri. Îmi place să cred că acum s-au întâlnit, ei sunt împreună.

Elena Caragiu venise în România în 2017, invitată de către mentorul său, Adrian Bejan, care a încurajat-o să-și continue studiile, astfel că, la o vârstă destul de înaintată, ea a absolvit un master, apoi și-a dat doctoratul.

În mai 2017, Academia Română a organizat Conferința internaţională, „Constructal Law & Second Law Conference”, unde fusese invitat și domnul Adrian Bejan. Elena Caragiu a avut o prelegere, fusese invitată de către mentorul ei Adrian Bejan, iar Mimi m-a invitat și pe mine să asist.

Adrian Bejan era atunci profesor universitar la Duke University, Carolina De Nord, universitatea particulară de mare elită în SUA, clasată mereu între primele cinci sau opt.  Este românul celebru în străinătate care a descoperit o nouă lege în fizică, Legea Constructală, și Membru de Onoare al Academiei Române din 2011, Doctor Honoris Causa a 18 universităţi din lume, printre primii 100 cei mai citaţi din inginerie. Profesorul universitar de la Duke University ţine prelegeri pe tot globul şi a publicat peste 30 de cărţi. În 2017 avea în palmares 13 premii.

Despre povestea de viață a lui Adrian Bejan am publicat un interviu. Baschetbalistul de performanță, pasionat de desen, olimpic la matematică, și-a folosit cunoștințele din sport, artă și matematică pentru a face performanță în știință, dar și pentru a-și construi o viață. S-a născut la Galați, în 1948, și a plecat din țară la 19 ani, cu o bursă în SUA. Aşa cum este caracterizat la Academia Română: „Cel mai activ şi vizibil termodinamician din lume, inventatorul legii constructale în natură, singurul român pe lista celor 100 cei mai citaţi din lume în inginerie”.

Legea constructală și trecutul său de baschetbalist au devenit subiectul unei serii documentare semnate de Morgan Freeman: „Through the Wormhole”.

După conferința de la Academia Română, Elena Caragiu s-a pregătit de plecare în America. Mi-a dat întâlnire la un capucino, la cafeneaua lui George Mihăiță de la Universitate. Ultimul domiciliu al familiei Caragiu a fost cel din blocul de lângă biserica rusă, care s-a prăbușit la cutremurul din 1977. La etajul întâi, pe partea cu biserica, în casa în care a locuit familia Caragiu, în 2017 era o firmă.

Elena Caragiu era în vervă, avea mult umor, o ironie fină, era o femeie deșteaptă. În conversațiile noastre telefonice, ea făcea planuri despre cum să vin în America. Era sigură că voi ajunge, iar despre acest lucru mi-a vorbit mult timp și la telefon. America era atunci pentru mine un continent îndepărtat, dar Elena Caragiu m-a făcut să observ lumea de acolo, să fiu curioasă despre viața bună a americanilor, iar plecarea în America nu era pentru mine o prioritate, mai ales că în zona unde a locuit, la Charlotte, Carolina de Nord, era multă umezeală, mie nu-mi priește. După ce s-a instalat pandemia, am conversat despre altele.

Povestea de dragoste din Elena și Toma CARAGIU

Elena Caragiu s-a căsătorit cu americanul de origine română Ion Stoica (pe numele american – John Chester), inginer, pe care l-a cunoscut la New York, în 1978, la un an de la decesului soțului său.

Este cel care a iubit-o, a răsfățat-o, a respectat-o, i-a fost sprijin la bine, la rău, la greu. Au trăit o viață frumoasă împreună, au călătorit, s-au iubit. În 2018 au făcut împreună o frumoasă croazieră. Se întâmpla înainte de operația pe care a avut-o la cap. Este cel care a avut grijă de ea după operație și la recuperarea dificilă, a stat lângă ea până în ultimul ceas, va fi alături pe ultimul ei drum spre cele veșnice.

Elena Caragiu va fi îngropată în Charlotte, Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii zilele astea. Fie-i memoria binecuvantată!

Dumnezeu să-i ierte păcatele, să o primească în lumina lui! Fie iertată și neuitată, în veci pomenită!