“Infectații de iubire” a lui Toma Enache, în grădina muzeului

Despre lansarea cărții de poezie “Infectați de iubire” scrisă de Toma Enache prefațată de Luiza Rădulescu Pintilie, la Muzeul Național al Literaturii Române din București, în prezența amfitrionilor: Loreta Popa și Martha Maria Mocanu, BES România.

“Orice viață oricât de banală sau inutilă a fost lasă în urmă măcar un vers. O dâră de poezie” scrie pe ultima copertă a cărții. Sunt versuri scrise cu inima sa, căci, “jurnalistul Toma Enache se încrede mult în forța tămăduitoare a poeziei și în smerenia rugăciunii.”, așa cum arată Luiza Rădulescu Pintilie, în prefață despre “cel care a declarat nu o dată că adevărul și iubirea sunt coloane ale existenței, iar combinația dintre iubire înseamnă emoție (…)”.

În grădina primitoare a Muzeului Literaturii Române, într-o seară, la umbra copacilor foșnitori și înalți plin de păsări ce-și etalau trilurile de primăvară, și-a lansat Toma Enache ultimul volum de versuri. Poezii în română și aromână, scrise în alte timpuri, anotimpuri și locuri, începând cu anul 2015, la Doftana, București, Mihail Kogălniceanu, Constanța, Iași SUA, Farfield, New York etc.

“Orice femeie m-ar putea cuceri

Oferindu-mi un steag pentru o țară a viselor.

Nicio femeie nu dăruiește un steag decât dacă va

Stăpâni acea țară a viselor…

Sunt asemeni neamului meu.

Ne credem stăpâni în patru țări și nu deținem nici

măcar un steag!”

Am plecat de la teatru mai devreme, ca să ajung la timp la lansare, nerăbdătoare să-i ascult și să-i simt versurile, căci Toma Enache este regizorul mare și generos care a știe să facă din dăruirea de sine una dintre cele mai frumoase arte.

“Ți-am cerut atât de puțin…

Să numărăm stelele când ne plictisim.

Să murmurăm cuvinte când nu ne vorbim.

Să mă lași să dorm pe sânii tăi când nu ne iubim.

Să nu ucidem poezia fără să o citim…

Și mai ales visele să nu le otrăvim…

Nu am citit celelalte volume publicate: „Arta destinului”, „Lagărele minții” și „Păstorul ideilor” i-am văzut doar unul dintre filme, apoi am scris. Pe lângă toate acestea, a mai tradus în aromână creații literare din literatura română și din literatura universală.

În grădina muzeului a fost lansată și cartea “Cele mai frumoase miracole”, volum care adună între coperți, mai mai mulți autori de texte, printre care și eu. Atunci, ca și acum, din partea muzeului, ca amfitrion a fost frumoasa și distinsa doamnă Loreta Popa, care prezintă minunat toate evenimentele, că-ți rămân în minte multă vreme, ajungi în grădină, ca să o asculți mereu. După salut, ne-a arătat volumul de poezie „Infectați de iubire” și ne-a spus:

Loreta Popa: “Vă mulțumesc că ați ales să fiți prezenți în această după amiază călduroasă, din fericire, atât de călduroasă încât ne-am permis să punem scaunele afară. Avem nevoie de soare după perioada cât am stat închiși acasă. Astăzi lansăm o carte de poezie sub semnătura Toma Enache. El este regizor, dar și scrie. A ales această metodă de a se exprima, așezându-și stările, trăirile între coperțile unei cărți. Am bucuria de a o avea între noi și pe Martha Maria Mocanu. Ea are o calitate, aceia că îndrăznește să ia partea culturii sub forma aceasta a poeziei. E greu să găsești pe cineva care să pună umărul, pentru că astăzi cultura a ajuns undeva… E ca o Cenușăreasă. Nimeni nu-și amintește cine a fost primar în Atena, dar toată lumea știe cine a fost Aristotel. Mă bucur că sunteți aici. Dau microfonul Martei Maria Mocanu, avem nevoie să știm de ce a ales să-l sprijine pe Toma Enache, în apariția acestei cărți. Lumea nu citește prea mult în zilele noastre cu atât mai mult poezii. O să te rog să ne spui, de ce ai ales să susții un volum de poezie?”

Martha Maria Mocanu: „Buna ziua.Mulțumesc că ne-ai găzduit aici. De ce fac acest lucru? Aș spus-o și repet, m-a marcat un citat a lui Einstein care spune: <<Ceea ce faci pentru tine dispare odată cu tine, ceea ce faci pentru alții rămâne pentru o veșnicie>>. Acum 15 ani am pierdut soțul, atunci am învățat, că nu iei nimic cu tine, și cum, din păcate, eu nu am putut avea copii, adică nu am nici moștenitori, am o firmă de unde am beneficii și pot finanța proiecte, – cei care nu au făcut nimic lângă mine pentru a crea această firmă, nu merită – şi mi-am spus, că mai bine investesc în cultură. Nu investesc numai în literatură, am investit și în teatru și în pictură. E activitate de mecenat. Cred că în altă viață am fost și eu artistă, dar acum nu am niciun talent. Nu știu să dansez, să cânt, sau să pictez, însă mă regăsesc ajutându-i pe alții să facă toate aceste lucruri. Poezia mi-a plăcut întotdeauna. Toma mi-a vorbit despre versurile lui. Am lucrat împreună și titlul. Inițial volumul ar fi trebuit să se numească <<Dragostea mea ca o molie>>, mie nu mi-a plăcut titlul, l-am rugat să mai găsească și altele. Și într-o zi mi-a propus, cu acest titlul <<Infectați de iubire>>. Și aici am avut ceva de obiectat, însă împreună am găsit argumentul. Am trăit doi ani infectați de un virus care încă mai bântuie, iar Toma a venit cu ideea <<infectați de cât mai multă iubire, ca să putem birui virusul!>>. Încă mai am cunoștințe care au covid în acest moment. Din păcate. Dar cu oameni ca tine Loreta, ca tine Toma, sigur vom putea să învingem tot ceea ce este rău.”

“Nimic nu mă poate învinge.

Nici tu care ești boala mea de sânge.

Cel mai frumos spectacol este o inimă care explodează, dar nici un fotograf nu îl poate surprinde.

Doar grupa mea sangvină e compatibilă cu iubirea ta și niciun doctor nu ști asta.

Tu știi?”

Toma Enache: „E o bucurie imensă atunci când scriu poezie și este partea cea mai intimă, ca să spun așa. Dacă la filme, la spectacolele de teatru, mă interesează să vină oamenii să vadă, să afle un adevăr, la poezie mă interesează cel mai puțin. Scriu poezie pentru mine. Am scris pe facebook despre lansarea de carte, am făcut invitații. Ei bine, în ziua lansării, apar tot felul de chestii, lumea nu vine. Vezi cine este cu tine, la lansare. Cei mai mulți dintre prieteni nu mai reușesc să mai ajungă. Martha mi-a promis că face tot ce trebuie pentru apariția volumului meu. “Două inimi”mai putea să fie titlul volumului. Până la urmă a rămas „Infectați de iubire”. Am întrebat prietenii ce să pun pe copertă. Erau mai multe variante. Și toți au vrut varianta de pe copertă. Oamenii nu au timp de poezie, dar unii dintre noi avem. Ne bucurăm de ea. Păstrăm cerul senin deasupra capului și versurile. Am adânca bucurie să scriu poezie în locul unde ajung chiar dacă e un cătun sau marginea drumului. Nu sunt invidios pe niciun fel de poet. Am acest noroc să mă pot bucura și de opera celorlați”

“Marea asta sărată bănuiesc că e lacrima unei sfinte

Iubiri.

Ea povestește mereu printre valuri.

Toți ne scăldăm în dragostea ei.

De fapt așa au apărut toate mările,

Dintr-o dragoste cât o mare, transformată în lacrimă!”

Toma Enache s-a născut la 1 noiembrie 1970, la Constanța, într-o familie de aromâni emigranți. Este regizor, actor, scenarist, traducător, poet, scriitor, realizator al filmelor artistice: „Nu sunt fabulos, dar sunt aromân”- singurul film artistic în aromână- și „Între chin și amin”, film pe care îl recomand la toată lumea, despre fenomenul Pitești, îl găsiți pe Netflix.com. Ambele sale filme s-au bucurat de un mare succes atât în țară, cât și în străinătate.

Strălucita premieră a filmului „Între chin și Amin” în regia lui Toma Enache, produs de casa de producție La Steaua Film Studio, care a avut loc la CinemaPro, în București, în 2019, a avut 40 de premiere de gală în țară, precum și o proiecție în Grădina Muzeului Național al Literaturii Române în iulie 2021, este o biografie de răni vii.

Filmul multi premiat la marile festivaluri internaționale este povestea crudă în care se interpătrunde istoria, politica, arta, cultura, despre experimentul care a avut lor între 1949-1952, în pușcăria de la Pitești, unde reeducarea încarceraților se făcea prin mijloace violente de tortură, o tehnică nemaîntâlnită până atunci în carcerile din România, unde deținuții erau obligați să se tortureze reciproc, adică victimele deveneau călăi și invers. Este povestea de viață a lui Tase Caraman, compozitorul întors de la Viena, proaspăt logodit, care, este arestat de comuniști, încarcerat, bătut, scuipat, înfometat, ținut în frig și mizerie, ca să renunțe la credința în Dumnezeu și să devină un comunist înfocat. După liberare compune “Odă lui Dumnezeu”.

„Între chin și amin” amintește despre tabloul unei jumătați de secol, cu toată Securitatea regimului comunist, care a dorit să şteargă istoria ţării, să distrugă societatea românească, intelectualii, mai ales elitele, în care românii aveau încredere, pentru că le erau modele. Preluând puterea au îngenunchiat poporul înfometându-l.

“Când ai plecat, din toate rănile am sângerat.

Când ai plecat și sângele pe nume te-a strigat

Au trecut atâția ani și toate rănile încă își amintesc

Numele tău.

Le-am spus că-ți este frică și își este rău.

Sunt prea rănit să pot să-ți spun că te-am iubit.”

Accesul la toate evenimentele organizate de Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române este gratuit. Cu privire la evenimentele pe care le organizează, Muzeul Național al Literaturii Române se alătură recomandărilor făcute de ministrul sănătății pentru populație și anume purtarea măștii în spațiile închise, spălatul mâinilor și utilizarea unui antiseptic.

La final, Toma Enache a oferit celor prezenți câte o carte cu autograf.

“Doamne, dă mintea cea de pe urmă celor ce conduc toate laboratoarele lumii!

Să inventeze un virus al iubirii

atât de contagios încât să infecteze pe toată lumea.

Să nu scape nimeni, nici dacă se spală ore în șir pe mâini!

Și dacă a apucat cineva să fie infectat,

Să nu scape nici dacă își scoate inima și o trece prin

mașina de spălat!

Să-și iubească fiecare aproapele ca și cum ar fi el însuși.

Dar mi-e teamă că toți infectații pozitiv vor fi arătați

Cu degetul.

Iar cei vaccinați și imuni vor poza în purtători de iubire