Duminica Floriilor

  În șirul sărbătorilor populare de primăvară, una care bucură sufletul țăranului român este Duminica Floriilor, bucuria fiind cu atât mai mare cu cât sărbătoarea aceasta vestește apropierea sfârșitului Postului Mare și, mai ales, Învierea Domnului Hristos.       

Săptămâna dinaintea Floriilor este numită Săptămâna Floriilor, sâmbăta acestei săptămâni, ca orice sâmbătă din preajma marilor sărbători așezate la praguri de timp, stând sub semnul morților și al strămoșilor; în această zi, numită Sâmbăta Floriilor sau sâmbăta lui Lazăr, se practica  datina Lăzărelului, practică care amintea  de un străvechi zeu al vegetației ce murea și renăștea la începutul fiecărei primăveri. În aceiași zi erau și Moșii de Florii, acum obișnuindu-se să se dea de pomană plăcinte, în amintirea unui Lazăr care ar fi murit de pofta plăcintelor.     

  Prin Banat și Transilvania, în Ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune căutătoarea (oglinda), împreună cu o cămașa curată, sub un păr altoit, trebuind neapărat ca,  a doua zi de dimineață, răsăritul soarelui să le găsească acolo, oglinda fiind ulterior intens folosită în farmecele de dragoste și sănătate. Înspre mezul nopții,  aceleași fete fierbeau apă cu busuioc, introducând în fiertură și canafi de la prapurile ce serrviseră la înmormântarea unei fete mari, dimineața se spălau cu această apă pe cap ca să aibă păr frumos și să strălucească ca firele de la prapuri, restul de apă fiind turnată la rădăcina unui păr, în speranța că flăcăii se vor uita la ele, precum se uită oamenii la un păr înflorit.         Salcia sau răchita, simboluri ale regenerării și nemuririi, rămân și astăzi elementele esențiale ale sărbătorii Floriilor. Se crede despre salcie că se acoperă de verdeață (înfrunzește) înaintea tuturor copacilor, (tocmai) ca să poată sluji pentru Sfintele Florii, de asta  Floriile mai erau numite și Sărbătoarea Înfloririi Salciei. În această zi sătenii duceau  sau primeau de la biserică rămurele de salcie, o legendă amintind peste veacuri ajutorul pe care salcia l-ar fi dat  Maicii Domnului în drumul ei dureros spre crucea de pe Golgota. La ieșirea din biserică, prima grijă a oamenilor era înghițirea uneia sau a mai multor flori de salcie, numite mâțișori, crezându-se că astfel vor fi prevenite bolile de gât, respectivii oameni  urmând a fi ușori  și sănătoși ca florile. Acasă ramurile erau puse la păstrare sub streșina casei sau la icoane, socotindu-se bune de leac în multe boli, locuința aceea fiind totodată apărată de incendii, grindină sau trăsnete.       

 Se spune că în Duminuca Floriilor, numită și Duminica Floriilor, a Stlpărilor sau a Vlăstarilor, s-ar fi umplut ciubărașul cu florile ce urmau a fi folosite la înflorirea (încondeierea, vopsirea), ouălor pentru Paști.  Despre cel care se împărtășea la Florii se credea că orice dorință își punea când se apropia de preot se împlinea.   Despre cei care îndrăzneau să se spele pe cap, se credea că vor albi ca pomii. Uneori era voie să te speli doar folosind numai apă descântată. În altă ordine de idei, despre vremea de la Florii se spune că se va repeta în prima zi de Paști, în timp ce despre  urzici există credința că înfloresc acum, nemai fiind bune de măncat, de unde altă denumire a sărbătorii, Nunta Urzicilor.           

În tot acest context înfloritor vă doresc tuturor să aveți o viață ușoară și frumoasă, precum cea a floriilor,  iar salcia și răchita  sfințite la Florii, să ne scape de prea multele ecazuri prin care trecem în această perioadă!
       

DRAGOMIR  VLONGA               – Alba Iulia –               09. 04. 2025.