Timpul sacru. Sărbătorile de altădată – Săptămâna Luminată sau Săptămâna Paștilor

MOTTO: „Săracul n-are soare, nici zile de sărbătoare, numai zile lucrătoare.”

Prin popor se povestește că Domnul Iisus, înviind din morți în ajunul acestei săptămâni, a luminat toată lumea; pe de altă parte, tot poporul explică  denumirea acestei săptămâni deosebite prin faptul că acum „ toate se luminează, adică încep să înflorească și să se înnoiască.” Evident, mai toate zilele săptămânii sunt serbate, două fiind motivele ținerii: pentru boli și pentru semănături. Mulți români cred că cei care lucrau în aceste zile luminate vor orbi, cu toate că o activitate era chiar indicată; e vorba de punerea găinilor, rațelor sau a altor păsări la clocit ( mai ales că nu se mai adunau ouă pentru Paști), considerându-se că așa vor ieși bine puii.

 Ziua a treia a Paștelui era numită Marțea Albă, Marțea Dracului sau Mătcălăul, aceasta deschizând o serie de trei,  șapte sau nouă marți, serie numită Oloagele, când pe lângă post se  respectă și unele restricții privind activitățile din gospodărie. În special, aceste marți erau ținute pentru ca semănăturile să fie apărate de grindină și ger, ziua de marți amintindu-ne de zeul Marte al romanilor, zeu care, înainte de a deveni al războiului, deschidea anotimpul primăverii în luna lui martie. Despre prima marți din această serie, bătrânii spun că  ar fi ruptă din Înviere, tradiția cerând să se dea de pomană la săraci.

Miercurea se putea munci, prin unele părți doar la câmp,  femeile ținând această zi mai ales pentru bolile de picioare numite „de dânsele”; de asemenea, cei care lucrau riscau să fie chinuiți peste vară de purici.  Spre seară, tinerii plecau la pădure după flori și bețe (nuiele)de alun, trebuind să aducă acasă măcar nouă astfel de bețe, în zorii zilei următoare acestea având o întrebuințare specială.     

 Joia Paștilor sau Joia Necurată era serbată pentru ca grindina să nu bată holdele, această joi fiind prima din cele nouă joi domnești de după Paști ( Joile Oprite. Uneori, aceste nouă joi mai sunt numite Pomenite, Legate sau Grele. Alteori, chiar fiecare joi din cele nouă are denumirea sa: prima se numea Joia Necurată sau a Paștelui, a doua Joia Neagră, a treia a Caloianului sau a Paparudei, a șasea a Iepelor, în această zi fiind și Paștele Cailor, a șaptea Joia Mânioasă, iar a noua, se pare cea mai  importantă dintre toate, numită Bulci sau Joia Verde, ținută special pentru cumpene și trăsnete).     

  Prima grijă era ca în zori să se dea foc  în fața casei la cele nouă bețe  de alun aduse în ajun, crezându-se că aici vor veni sufletele celor morți să se încălzească. Ziua se făceau multe pomeni în cimitir, având loc  și așa numita Slobozire a apei pentru morți pe la fântâni, un tânăr sau o tânără cărând 44 de găleți  pline cu apă pentru răposații apropiați; practica se încheia cu o masă la iarbă verde, prezența a 44 de colăcei fiind caracteristica acestei mese. Spre seară mulți bolnavi  se duceau să se culce în pădurile de frasin pentru a-și visa leacul.  Alții umblau după buruieni tămăduitoare, după apă de izvor sau după babe ce știau să descânte.     

  Obiceiurile ne amintesc că suntem în  ajunul Izvorului Tămăduirii, sărbătoarea centrală a Săptămânii Luminate. Această sărbătoare care este în vinerea din Săptămâna Luminată, folosește din plin puterea magică a apei, acum, ca și la Bobotează, toate apele fiind sfințite.

DRAGOMIR  VLONGA               – Alba Iulia –          14. 04. 2023.