Obiceiuri populare de altădată. IGNATUL – tăiatul porcilor ( 20 decembrie în apropierea sărbătorilor de iarnă, în centrul lor este Crăciunul)

 Începând cu sărbătoarea Ignatului, oamenii de altădată se vor considera în perioada sărbătorilor de iarnă, deși mai există câteva zile până la Crăciun. 

Ținut întotdeauna pe 20 decembrie, Ignatul era și este încă asociat cu porcul, presupunând anumite ritualuri. Astfel, la tăierea porcului nu trebuia să asiste nici un milos, existând credința că porcul murea cu greutate, iar carnea nu va mai fi bună; se spune că cei care văitau porcul îl supără pe Dumnezeu! După ce porcul nu mai mișca, se făcea o tăietură, în chip de cruce, la ceafă, peste aceasta punându-se sare; se zicea că numai așa sufletul porcului va ieși din cap. De obicei coada, urechile și beșica erau date copiilor, pe gospodari interesați-i în special splina, aceasta indicându-le , în funcție de grosime, cum va fi iarna; doritoarele de păr lung trebuia să mănânce din această splină. Găsirea de sânge închegat în inima porcului îl bucură pe stăpân, acest lucru însemnând noroc la bani. Dacă porcul era negru, cei care care participă la tăiere se mânjeau cu sânge pe față, sperând că vor fi mai roșii la față și sănătoși tot anul care va urma. Același sânge, strâns într-o strachină cu mălai, uscat și măcinat, era bun pentru afumarea copiilor bolnavi de guturai, nălucă, spaimă etc. altfel, femeile urmau a grohăi ca porcii sau le erau distruse bulendrele puse la uscat pe garduri de aceiași porci. cei care participă la tăiere se mânjeau cu sânge pe față, sperând că vor fi mai roșii la față și sănătoși tot anul care va urma. Același sânge, strâns într-o strachină cu mălai, uscat și măcinat, era bun pentru afumarea copiilor bolnavi de guturai, nălucă, spaimă etc. altfel, femeile urmau a grohăi ca porcii sau le erau distruse bulendrele puse la uscat pe garduri . 

      Deși creștinismul a asociat porcul necumpătării și lăcomiei, pentru comunitățile arhaice acest animal, mai ales prin sângele său, era unul dintre cele mai importante ajutoare pentru revigorarea Sfântului Soare. 

Amintim că ordinea cu echinocțiul de toamnă, oamenii observau cum Soarele într-un aparent proces de dispariție, consecința directă fiind micșorarea duratei zilei și răcirea timpului. Oamenii credeau că trebuie să intervină în ajutorul astrului ceresc înainte ca acesta să dispară, momentul hotărâtor pentru acordarea ajutorului fiind plasat în preajma solstițiului de iarnă, adică atunci când este cea mai scurtă zi din an. 

Romanii au decis să ajute Soarele, nu întâmplător, prin sacrificarea porcilor în cinstea zeului Saturn, sângele porcilor trebuind să întărească Soarele slăbit de efort pe care-l depusese peste an. Nu este deloc exclus ca anterior să fi fost sacrificați oameni. 

La români pe vremuri exista o credință potrivit căreia „Ignatul are rânduit să moară negreșit un om în ziua sa”.         

Așadar, porcul sacrificat ritual la Ignat ( din latinescul ignis = foc ) nu era altceva decât o întruchipare zoomorfă a Soarelui, iar de natură vegetală fiind grâul care are ritual și semnificație proprie consfințite în această activitate a Crăciunului. 

Subiectele referitoare la sărbătorile de altădată sunt multiple și ar trebui să reprezinte sau să provoace pentru români. 

Sărbători cu sănătate, ritm și folos!

DRAGOMIR VLONGA  Alba Iulia – 19. 12. 2022