Timpul sacru. Sărbătorile de altădată – Marcul Boilor (25 aprilie)

În rândurile acestea o să redau povestea unei sărbători mai puțin cunoscute astăzi.  Este vorba de Marcul Boilor sau Vanghelistul Marcu, sărbătorită în fiecare an numai pe 25 aprilie. Ziua aceasta era consacrată altădată vitelor cornute,  în special boilor,  fiind ținută  de femei, cât și de bărbați, pentru ca aceste animale să nu se îmbolnăvească, să nu se strice după cap sau să nu le atace fiarele sălbatice, să fie protejate de primejdii.

De ce, o zi specială pentru boi?  Răspunsul este simplu, pentru că boul era considerat „ fala țăranilor ” ; cei care aveau boi erau socotiți oameni de frunte și se așteptau să fie respectați de ceilalți; țăranul care-și vindea boii, plugul și vaca își vindea de fapt liniștea și bunăstarea casei. Pe de altă parte, boul era un animal plăcut lui Dumnezeu, fiind socotit sacru la multe popoare de agricultori;  boul închipuia bunăstarea și blândețea, truda și sacrificiul, poate tocmai de aceea a fost binecuvântat de Maca Domnului să aibă pasul lin,  să se sature cu puțină mâncare, să fie domol și să muncească încet.  Folosirea lui în obiceiurile de înmormântare e în legătură cu credința de pe vremuri potrivit căreia boul „călătorește între lumi” fiind așadar un animal „psihopomp” ( ghid al sufletului morților. în multe religii este o creatură, o ființă, un spirit, un înger sau un zeu responsabil).

 Aproape sfânt pentru comunitățile tradiționale românești, boul era din puținele animale în care nu se putea preface dracul; totuși, îngenuncherea  sa la nunțile de altădată prevestea un rău de moarte. Știind toate acestea despre bou, cred că veți fi mai atenți atunci când va veni pe buze să pronunțați expresia „ești un bou”; nu de alta, dar jigniți un animal care nu merită de loc o astfel de insultă.

Ce făceau oamenii care aveau boi în data de 25 aprilie? Întreaga zi era socotită sărbătoare și se serba prin abținerea de la lucrurile mai mari și mai ales de la arat, boii ne fiind înjugați; dacă acum li se punea o funie pe coarne, atunci despre omul acela se credea că e afurisit de Dumnezeu și nu va mai putea merge în rai. În aceeași  idee, nici mâna nu puteai să o pui pe coarnele boilor, și acest lucru fiind un mare păcat. Pentru a nu avea nici un fel de problemă de conștiință, oamenii lăsau pur și simplu boii să pască pe unde voiau și cât doreau, că doar era ziua lor.

 Totuși ce puteau să facă bărbații și femeile pe 25 aprilie?!  Munci mai ușoare și,  cei cu oi îndeosebi, trebuiau să strângă bărbânțele (vase de lemn, făcute din doage, cu un diametru mai mic decât al butoaielor, în care se păstrează în special lapte prins de oaie și brânzeturi), care fusese umplute cu apă în seara Sfântului Gheorghe, umplerea  bărbânțelor cu apă  fiind legată de credința potrivit căreia, dacă se făcea așa, bărbânțele vor fi pline și peste an cu lapte și cu brânză.        Rostul acestor obiceiuri și sărbători era și acela că toate lucrurile gospodărești se făceau la timpul cel mai potrivit pentru recolte bune și spor în toate și era respectată o anumită disciplină mult folositoare, eliminând haosul în activitate.

Aceasta a fost scurta incursiune  în lumea boilor, o lume în care blândețea și sacrificiul sunt la ele  acasă. Dorim ca aceste virtuți să fie mai aproape și de sufletele noastre și mai ales de timpurile de astăzi și pe viitor! Din nefericire, din ce în ce mai puțini boi de muncă putem vedea în satele românești.
DRAGOMIR  VLONGA             – Alba Iulia –         24. 04. 2023.