Cumpătarea – o provocare pentru omul modern

Autorul Articolului: Prof. Alla Apopei

Romanii aveau un dicton înțelept: ,,Ne quid nimis”, care se traduce ,,Nimic prea mult”. Dar măsura și echilibrul în toate nu sunt concepte create de romani, ci precepte morale preluate din Grecia antică, leagănul civilizației europene, al culturii, filosofiei și retoricii, promotoarea unui sistem de valori care punea în centrul tuturor lucrurilor omul (άνθρωπος). Gânditorii greci au exprimat acest precept al moderației prin expresia μηδὲν ἄγαν (midén ágan), cu sensul ,,nimic în exces”, cu o indubitabilă valoare imperativă.

Dacă privim în jur, cu siguranță, observăm aspecte care ne deranjează, nu sunt plăcute ochiului și auzului, sunt lipsite de formă (în limba latină cuvântul forma avea și sensul  ce sugera frumusețe, aspect, proporție), măsură, logică. Sesizăm acest lucru în manifestările oamenilor, care într-un mod ostentativ vor să atragă atenția celorlalți asupra lor prin vestimentație, voce ridicată în conversație (fără să facă parte din segmentul de vârstă căreia îi sunt permise exagerările), dar și în aspectul unor case prea mari pentru numărul de persoane care locuiesc în ele, împodobite cu turnuri, bastioane, arcade și coloane împrumutate de la toate popoarele Europei și Asiei la un loc, din toate epocile, fiind vopsite în culori țipătoare. Lipsa de măsură, fie că ne gândim la viața noastră sedentară, din care am exclus mișcarea, fie la consumul de alimente, de haine, care se transformă în risipă, sau de informații, care ne fac prizonieri ai internetului și ai device-urilor care ne lansează în spațiul virtual, unde ne petrecem cea mai mare parte în ultimul timp, în detrimentul unui vieți reale, axate pe nevoi emergente, este un subiect care deseori mă pune pe gânduri, încercând  să înțeleg lumea în care trăiesc și să găsesc calea bună în viață, mai ales în aceste vremuri.

Când întâmpinăm dificultăți sau apar lucruri al căror sens ne scapă, apelăm la cărți, mentori, înțelepți, care, din fericire pentru noi, reprezintă darul neprețuit al umanității. Am mers la izvoarele înțelepciunii, așa cum fac de fiecare dată. Atât pentru greci, cât și pentru romani moderația sau cumpătarea reprezenta un ,,modus vivendi”, una dintre virtuțile fundamentale, alături de înțelepciune (sapientia), curaj (audacia), dreptate (iustitia), generozitate (liberalitas), vitejie (fortitudo), care asigura o viață demnă și onorabilă cetățenilor.

Analizând scrierile autorilor din antichitate, la toți identificăm aceeași opțiune pentru alegerea unei căi mediane între depășirea celor două limite, inferioară și superioară, căci omul este supus greșelii și, prin natura sa, este tentat să încalce regulile. Aristotel, în „Etica nicomahică”, un tratat de morală adresat fiului său, explică virtutea cumpătării astfel: ,,Căci cumpătarea şi vitejia pier printr-un prea mult şi prea puțin, se păstrează însă prin ceva mijlociu potrivit”, iar Platon completează cu alte nuanțe: ,,Cumpătarea omului este starea între nerăbdare și amânare”. Ambii filosofi folosesc termenul grecesc άρετή pentru ,,cumpătare”, însă Platon, în dialogul Charmides, introduce pentru moderație, pe care o identifică cu înțelepciunea, termenul sōphrosynē.

Cel mai mare orator roman, Cicero, explică conceptul influențat de filosofia stoică, la care aderă în lucrările sale de morală practică, folosind termenii temperantia și moderatio. El vede o legătură între cumpătare și judecată (ratio): „Cumpătarea ne îndeamnă să ne călăuzim după rațiune în dorințe şi în repulsii”, un raționament firesc, de vreme ce presupune luarea unei decizii între două opțiuni total diferite, dar și autocontrol (ενκρατεια /enkrateia), termen folosit de Aristotel,  pentru evitarea exceselor și păstrare calmului.

Poetul filosof Horațius a exprimat cel mai bine această valoare, în opera Carmina, oda adresată lui Licinius,  îndemnându-l să trăiască corect și să nu se avânte prea mult în largul mării, pentru a evita precaut furtuna, dar nici să nu stea pe țărmul abrupt (Rectius vives, Licini, neque altum/semper urgendo neque, dum procellas/cautus horrescis, nimium premendo/litus iniquum./Auream quisquis mediocritatem, Carmina, III, X). Versurile din odele sale ,,aurea mediocritas” sau ,,est modus in rebus”, care definesc această atitudine a moderației au rămas celebre de-a lungul mileniilor. În epoca modernă, termenul folosit de Horatius ,,calea de mijloc” (mediocritas) este înțeles și tradus în mod greșit prin ,,mediocritate”. Poate că ne este mai puțin accesibil poetul latin astăzi, când virtutea de a fi cumpătat este greu de pus în practică, deoarece necesită curaj, determinare, educație, autocontrol, responsabilitate, lucru ce influențează alegerile și modul nostru de viață, care este în acord cu societatea a cărei trăsătură definitorie este consumul. Alain Deneault, în cartea sa, “Mediocraţia”, face o analiză a fenomenului, constatând că, în viaţă modernă, totul pare a fi devenit mediocru, superficial, lipsit de valori înalte şi de pasiune: ,,La mijloc de rău şi bun, omul contemporan pare a-şi fi pierdut marile elanuri, optând, conştient sau nu, pentru mediocritate.”

Ultimul an, pe care l-a traversat omenirea, cred că a venit cu lecții necesare de învățat și sub acest aspect, al cumpătării și schimbării de paradigmă pentru adoptarea unui stil de viață echilibrat, fără excese și fără risipă de resurse (materiale, umane, temporale), în armonie cu natura. Și, întorcându-mă la mentorii mei din epoca clasică, astăzi mai actuali ca oricând, este bine să reținem acest sfat, care, deși i-a fost adresat lui Lucilius, cu 2000 de ani în urmă, este și pentru noi:„Căci, aşa cum ziceau strămoşii noştri, târzie-i cumpătarea când ajungi la fundul vasului”. (Seneca, Epistulae ad Lucilium)

Sursa Imaginii: ro.wikipedia.org