Cuvintele

Lângă un Pablo Neruda culcat pe asfalt, paşii citesc stihiri de mare

Vântul le poartă cu 141 km/oră, aceste cuvinte goale, prinse în plisc de câte vreun pescăruş

De parcă ar fi citit Nichita, „iau cuvintele şi le înec în mare”

Nu The Rime of the Ancient Mariner, prea lugubră cu toate că albatroşii şi caii poartă

Pe mare ca şi pe uscat sufletele

Ecourile lor pe asfalt, deasupra versurilor gravate, un joc de-a cinematograful

Filmul mut, alb-negru, cu trasură şi coviltir pe plajă suferă o furtună de nisip

Colț cu stabilimentul Residence Palace de la nu ştiu câte grade de Nordzee de parcă Joseph Conrad ar fi pornit spre Heart of Darkness

Moluştele călătoare din Marea Japoniei doar s-au lipit de vasul anume

Pornit să le poarte spre miază-noapte,

Dar au şi visat în haiku-uri că le aşteaptă miniştrii de stat şi taxonomii onorante

Pe plaja Zeebrugge cuvintele au început să se mişte