Fata cu cimbru în buzunar – Marietta Dobrin

« Nu ştia de ea însăşi nimic. Nici despre oameni nu ştia mult. Dar purta în ea neliniştea unei alte meniri, turburătoare şi inconştientă: îşi purta „femeia”.»

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei

„Fata cu cimbru în buzunar” se poartă pe ea însăși ca mărturie a trecutului parfumată în firul vegetal așezat ca talisman în buzunar. Vademecum e îndemnul ei pentru un „cunoaște-te pe tine însăți” cea de acum și recunoaște-te pe tine însăți în puzzle-ul de atunci.

Marietta Dobrin ne oferă o carte oglindă, o carte palimpsest, pe reflexiile căreia își scrie povestea, își amintește și cinstește frumusețea originilor revendicate de la părinți, bunici și figuri calde ce i-au înseninat copilăria și devenirea. „Fata cu cimbru în buzunar” ne poartă într-o călătorie inițiatică, ne aduce în grădina de cimbru a sufletului său și ne lasă să respirăm, cu inhalatii de o șchioapă sau uriașe, dupa scriitura sa, când în ritmul amintirilor domoale precum focul sub oala de tuci, când în galopul vremurilor corecte și pure ca o dietă fără aditivi sau o vizită la muzeu cu mănunchiul de pătrunjel în mâna.

Fără să știe, autoarea scrie la două mâini, dacă putem defini astfel acest « certain regard » pe care îl aruncă trecutului, privire care flutură precum eșarfa unei doamne ajunsă pe o culme de unde privește echidistant drumul până în acel punct, dar și drumul care i se așterne în continuare. O cărare de litere și rememorări, din timpuri recente reunește poveștile unor generații strâns unite de legătura familială, de prietenie și căldura înțelegerii. Volumul, o culegere de amintiri și gânduri pline de bunătate, poate reconsiderari ivite peste ani, poate proiecții menite viitorului, așează cititorul într-o lectură lană, în tihna culorilor locale cu care se pictează o familie ce a depășit granițele unor tradiții locale românești și a îmbrățișat Europa cu mâinile unei bunici blânde, cu palme mirosind a leuștean și cimbru, cu sufletul împăcat de iubirea pe care o transmite nepoților, cu alinarea că umanitatea sa sfințește locul unde copiii și nepoții și-au oprit pasul în căutarea sensului vieții. Drumuri brăzdate de credință, de recunoștință, de înflorirea vieții, apoi stingerea, etape înlănțuite într-un cerc al purtării gesturilor, mirosurilor, preferințelor într-o manieră ritualică, repetitivă, respectabilă.

Figura matriarhală a femeii românce ce păstrează constantele protecției, iubirii materne, hrănirii și creșterii copiilor ca atribute cu care se confundă reprezintă filonul fundamental al volumului. În timpuri noi, autoarea identifica aceste funcții de mama universală în ființa ei, descoperă funcția oglinzii narative de a reda microscopic universalul femeii, în special acela din care și ea face parte. Cimbrul este iarba de leac, natura fiind întotdeauna aliatul vraciului, așadar iarbă de leac împotriva dorului, sau mai degrabă adormitoare de dor, anestezic, și în pofida tonului ușor nostalgic, cartea vibrează de bucurie, de bucuria comuniunii. Femeia-suflet a cărții este o vestală ce păstrează viu focul sau o Sfântă Vineri, începând cu întrajutorarea aproapelui până la urmarea cu strictețe a calendarului, a sărbătorilor și zilelor de pomenire făcând astfel legătura între viață și moarte, între credință și mântuire, între năzuință și biruință. Pe lângă funcția maternă, femeia este vindecătoarea familiei, a comunității din care face parte, iar basmele și poveștile abundă de felul acesta de detalii esențiale. Ierburile vindecătoare pe care femeile înțelepte le-au utilizat de-a lungul timpului îndeplineau diverse funcții magice.

Un basm al lumii moderne, jurnalul de introspecție al Mariettei Dobrin oferă în abundență imaginea femeii tămăduitoare, văzută în bunica, mama, fiica, nepoata, Marița, prietena, etc. Rolurile femeii sunt multiple, iar oglindă scrisului le revelează conștient odată ce trecerea timpului se arată benefică și învestește vocea narativă cu simțul observației și acceptării.

« Am iubit întotdeauna începuturile.

Începutul școlii, plin de întrebări, de curiozități, de informații, de prieteni noi, care – atunci nu știi – îți pot rămâne pe viață. »

Fata cu cimbru în buzunar, Marietta Dobrin

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *