Urc și-mi pare că gândul meu sunt eu înălțat spre Dumnezeu.
Cobor și-mi pare că mă scufund în dorul sculptat în treaptă.
Mă calc pe mine în zidirea cea de sub talpă,
Mă îndrept sub călcâiul meu şi devin o esență.
Din pasul meu sub lume se înalță privelişti spre cer.
Ei urcă şi coboară pe scară privind mereu acelaşi punct
Cu fiecare treaptă ce urcă sau coboară orizontul.
Încă mai simt, când ajung la el, fiorul întoarcerii la origini, mirosul ierbii și al florilor ce se-ntrec în parfumuri pe câmpurile-ntinse, îi văd culoarea…
Toamna se întorc poeții iar, pe-același drum presărat cu har, unde cândva urca și Nichita ca dar. La Desești, satul vibrează, răsună de versurile lor…
Gând spre ea! Străbunica Eva, mama sufletului meu! Aș pleca în gând spre tine, când coceai pe nuc o pâine ne primeai pe toți la…
Cine suntem noi, mamă?Atâtea monede de schimb cu aceeaşi față spre pământ sau spre cer.Ne uităm una în ochii celeilalte, ne vedem de atâtea ori,…
Cerul răsturnat peste noi afundă-n zăpadă Doi oameni născuți în ținuturi de gheață Din muntele dur sculptați în simțire Din laptele mamei hrăniți spre nemurire…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri