Zbor înalt

Sunt robul tău, Doamne!

Din biserica de sfinți pe Pământ

Zbor înalt spre cerul utopiilor noastre,

Sunt liber să plâng peste mormintele goale

Cenotaf. Mă strigă numele lor. Libertate.

Eram un om mort pentru ei,

Răstignit pe crucea credinței, am trăit.

Eram un captiv pentru libertate.

O viață de pasăre în colivie, la margine.

Realitatea e o iluzie efemeră până când

Milioane de ochi clipesc odată cu rostirea:

„Vă iubesc, popor român!”

Articole asemănătoare

Când…

Când vântul mării suflă și valurile bat Oceanul de regrete prin riduri stă la pândă Prin minte astăzi strigă, secundele străbat Poveștile din suflet și…

Înviere

Urcușul muntelui se surpă-ncet sub pașii nostri tot mai greiCe-L răstignesc și uită crucea în lepădarea cea amarăDe cele sfinte ce-am primit, botezul sfânt de…

Departe

Departe de lumea pe care o știmazi suflă doar vântul cu gândul spre casă,în umbra de vie și gustul de vinaleargă desculță o umbră sfioasă.…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *