În pas vioi printre artiști

Pentru majoritatea instituțiilor de învățământ din Bruxelles, publice sau particulare, clopoțelul se pregătește să sune încheierea anului didactic 2020-2021.
Alternând desfășurarea lecțiilor în aule cu prezența online, și dascălii, și discipolii lor întâmpină bucuroși binemeritata vacanță, organizând în ultimele zile de școală diferite mostre tematice, menite să scoată în evidență rezultatele obținute din septembrie 2020 până în iunie 2021.
În acest articol voi vorbi despre Radu-Ștefan Poleac și despre Valentina Mitescu, doi artiști plastici români stabiliți în Belgia, unul deja consacrat, celălalt încă la început de drum, două persoane care au celebrat, fiecare în felul său, zece luni de activitate artistică în regim pandemic.

Valentina Mitescu este o sculptoriță născută în județul Iași, fostă profesoară de Discipline tehnice la Liceul Gh. Asachi, venită în Belgia în 2003.
Inginer proiectant în Bruxelles, Valentina și-a descoperit pasiunea pentru artă în 2017, frecventând mai întâi laboratoarele de Fotografie, apoi pe cele de Sculptură, organizate de Académie des Arts de Woluwe-Saint-Pierre.
Primele sale lucrări foto au fost expuse la Salle Fabry – un spațiu al Centrului Cultural din Woluwe-Saint-Pierre, dedicat evenimentelor social-artistice.
Academia cu sediul în Avenue Charles Thielemans 28-30, 1150 Bruxelles, activează din 1959 și este apreciată pentru profesionalismul și conștiinciozitatea cu care își pregătește studenții, mai ales pe cei dornici să frecventeze pe urmă una dintre secțiile renumitei Académie Royale des Beaux-Arts – École Supérieure des Arts (Arba-Esa).

Proiect educativ-artistic, în linie cu metodologia pedagogică propusă de primăria din Woluwe-Saint-Pierre, care coordonează întreaga activitate didactică, prin munca profesorilor săi, Académie des Arts de Woluwe-Saint-Pierre caută nu doar să descopere și să șlefuiască latura artistică a studenților, ci îi și încurajează să-și dezvolte propriile capacități, să își fortifice încrederea în sine, să interpreteze și să exprime în mod original conceptele estetice, raportându-le la percepțiile realității înconjurătoare.

Proaspătă absolventă a anului 3 de studiu, Valentina Mitescu a participat la expoziția Nous – Noi, deschisă publicului în zilele de 26 și 27 iunie, cu Burn out, o lucrare care s-a bucurat nu numai de aprecierea vizitatorilor și a colegilor de an, dar și de cea a profesorului său, Nicolas Riquette.

Deși o persoană foarte rezervată, am reușit să-i smulg sculptoriței o impresie despre momentele în care se retrage în atelier.

”Când ating argila, ființa mi se desprinde de întreaga lume – percepută fie cu trupul, fie cu sufletul – și intră într-o dimensiune în care formele, culorile, emoțiile, miresmele, existența în sine, toate se întorc la origini, recreând viața prin mâinile mele. Nu vizualizez mereu de la început finalitatea unei lucrări, deși esența ideii exprimate naște a priori, însă când inspirația începe să-mi ghideze mișcările modelatoare, nu mă împotrivesc, ci o las să se manifeste.
Un abandon care nu-mi displace, fiindcă mă ajută să-mi descopăr și mai în profunzime latura artistic-intuitivă.”

Câteva minute mai târziu, Valentina Mitescu mi-a mai destăinuit că niciodată, până în ziua în care a intrat la Academie, nu a bănuit că ar fi reușit să deseneze sau să sculpteze la nivelul unui artist.

”Și în gimnaziu, și la liceu, în timpul orelor de Desen nu eram în stare decât să mâzgălesc foile albe, poate un pic mai ordonat decât colegii mei, însă nivelul era oricum cel al schițelor banale, și dacă nu m-aș fi înscris la cursurile de Sculptură, aici în Belgia, probabil toată viața aș fi trăit cu convingerea că aș fi fost un priceput proiectant, dar un neînsemnat ilustrator. Mai mult, anul acesta, în ciuda restricțiilor pandemice, orele ținute de profesorul Nicolas Riquette mi-au îmbunătățit tehnica de lucru și mi-au amplificat optica prin intermediul căreia îndrăznesc să-mi exprim ideile.”

Valentina Mitescu în una dintre sălile Academiei, împreună cu profesorul de Sculptură, Nicolas Riquette.

Nicolas este un artist născut la Namur, deținător al unui master în Arte plastice, vizuale și Sculptură, obținut la Académie Royale des Beaux-Arts de Bruxelles –École Supérieure des Arts în 2015, laureat al Prix Laurent Moonens 2015, participant la diverse expoziții colective în Bruxelles între 2016-2020, mai importante: cele organizate la Hectolitre și la Maison Pelgrims, apoi, printre altele, și cele din campusul Sart Tilman, la Liège. În vara aceasta pregătește o expoziție personală, intitulată Incipit.

Parcours d’Artistes – Radu-Ștefan Poleac

În atelierul maestrului Poleac, deschis publicului în aceleași 26 și 27 iunie, m-am simțit ca acasă. Lucrările sale Cut Out 3D, deja bine cunoscute, m-au întâmpinat cu atâta căldură, încât starea de spirit, răscolită de înverșunatul val de ploaie rece plonjat pe străzile Bruxelles-ului din senin, chiar din senin, mi s-a îmblânzit pe loc.
64 de lucrări, de dimensiuni mici, mijlocii sau mari, împreună cu primirea entuziasmantă a creatorului lor, a transformat atelierul din Etterbeek într-o magică poveste.
Albul imaculat al hârtiei grațios decupate, lumina care îi îmbrățișa culmile, ascuțindu-i umbrele printre planurile dispuse cuminți, unele în spatele celorlalte, senzația de microcosmos neîntinat, de vis capturat într-o cutie de sticlă, ca să nu se piardă odată cu răsăritul soarelui, chiar și coloratele blocknotes-uri, temniceri ai schițelor și ideilor năstrușnice, adunate într-un ungher pe masa de lucru, respirau în același ritm cu ființa făuritorului de lumi utopice.

Am ascultat la fel de interesată explicațiile date celor prezenți în atelier, apreciind răbdarea cu care artistul răspundea curioșilor, tălmăcind, exemplificând, descriind detaliat procesul de creație a fiecărei lucrări în parte.
Întrebat dacă își cunoștea publicul vizitator, maestrul mi-a răspuns încântat:

”Pe unii da, îi știu. Sunt artiști cu care m-am întâlnit la evenimente culturale, în special la expoziții colective, persoane care vin mereu să-mi vadă creațiile atunci când îmi deschid larg ușile atelierului. Pentru mine este foarte importantă și părerea colegilor de breaslă, cu mulți dintre ei am un excelent raport, în ultimul timp chiar am făcut un schimb de lucrări între noi. Așa ne cunoaștem mai bine, la nivel profesional, la nivel uman… Însă astăzi am primit destui oaspeți pe care i-am văzut pentru întâia oară, oaspeți de toate vârstele. Cel mai tânăr avea numai 5 ani și l-am surprins vrăjit de aerul misterios creat de formele decupate și de lumina căzută peste ele.”

Abia terminată fraza, sunetul interfonului a anunțat o nouă vizită. La niciun minut, o alta, apoi încă una. Un adolescent, însoțit de tatăl său, belgieni, o mamă cu două fetițe, de origini poloneze, și doi bărbați trecuți de a treia tinerețe, unul dintre ei, pictor.

”Pentru un Parcours d’Artistes, primul în care vizitatorii pot intra fără programare și nu numai câte doi la treizeci de minute, sunt mulțumit de evenimentul acesta, mi-a spus Radu înainte de a-mi lua rămas bun.
Pandemia ne-a schimbat viețile, obligându-ne să comunicăm doar online, să ne vedem, să trăim în spatele unor ecrane, suprimând toată splendoarea exprimată de o operă de artă când o privești de-aproape. Cu toate restricțiile, eu am avut norocul să mai expun aici, însă cunosc artiști fără un atelier propriu, nevoiți să-și sisteze activitatea… totuși, prefer să gândesc pozitiv, sperând că obstacolul cel mai greul a fost depășit! Uite, întors din vacanță la sfârșitul lui iulie, voi organiza un alt Parcours d’Artistes la Ixelles, apoi am o colaborare cu Institutul Cultural Român din Bruxelles și o expoziție în Germania.
Sunt optimist că, puțin câte puțin, redobândindu-ne cu toții curajul de a crede din nou în viitor, ne vom finaliza proiectele începute înaintea pandemiei.”

Damien-Paul Gal, prieten al lui Radu-Ștefan, este un artist plastic, specializat în artă urbană și graffiti, născut în Bretagne, stabilit apoi în Bruxelles din 2003; câștigă la Monaco prima ediție a Open des artistes 2011, un parteneriat între galeria de artă Entrepôt și Monaco Télécom.
Participă la numeroase expoziții, colective și individuale, la Rennes, Mons, Paris, Anger și Bruxelles, iar din 2015, împreună cu Fredone Fone, autor brazilian de graffiti, decorează Théâtre Jean Vilar, de la Louvain-la-Neuve.

După aproape un ceas printre artiști, l-am lăsat pe maestru să-și continue după-amiaza vorbind oaspeților cu surâsul pe buze, așa cum l-am găsit, și am ieșit în stradă. În urma mea, încă un grup i-a sunat la ușă…

sursă foto: arhivă personală