În reflectoarele Timpului (2) – Miracolul unei povești

Care este miracolul unei povești?

Putem deconstrui bariere, fără să ne ascundem în buncărele noastre ideologice.
Miracolul unei povești ne oferă puterea înțelegerii, a sensului și a alegerii.
Înseamnă ascensiune mentală; a ieși din adâncimea ignoranței.
A ne găsi calea înapoi la noi înșine, a fi ghidul nostru, pe urmele noastre – fără un sine limitativ.
A ne transforma și a ne elibera din crusta unui labirint și a depăși limitele formei.
A nu fi blocați în tiparele noastre de viață, a ne aminti lucruri care nu și-au obținut drepturile.
A scrie înseamnă a mapa fără dezorientare ce se șoptește despre viață. Un monolog care asamblează, în mod liber, realitatea care se întâmplă o singură dată.
În călătoria povestitorului, pagina se transformă într-un confident.
A scrie – cu esența intraductibilă a iubirii -, este cel mai bun mod de a ne prezenta eternității.
Supraviețuim prin povești.

Ce sunt poveștile, dacă nu eternitate în lumea trecătoare?!

Câte povești sunt împachetate într-o poveste?
O poveste este o bucată de viață care păstrează realitatea ascunsă la vedere. Este frumusețea provocatoare a adevărului de-a avea un punct de vedere necesar.
O poveste prinde viață și intră în viața ta, apoi, o auzi cum răsună cu îndrăzneală sub cuvintele de pe pagină.
Să scrii momentul, să zăbovești în moment, îți hrănește sufletul, te scoate din izolare. Un pelerinaj personal – în forma lumii noastre.
Dacă răzuiești cuvintele, dedesubt, în zgomotul vieții, simți complexitatea și semnificația expresiei umane, a ceea ce înseamnă să crezi, să aparții, să respiri.
Poți să simți și să auzi – aproape inaudibil -, umanitatea din fiecare lucru.
Și toate lucrurile umane, la care te poți gândi, sunt momente obișnuite care se simt extraordinare; ca un izvor pe care îl lăsăm să curgă primăvara.
Acele gânduri – un tot armonic -, se odihnesc, etapizate, în grația ospitalității verticale a unui condei.
Vocea și condeiul – într-o relație simbiotică.

Deținem esența puterii. Vast, colorat, profund. Naturalist.
Mintea privește peste tot; sufletul vorbește pentru noi. Trebuie doar să ne uităm în lumea lui.
Din umbra trecutului – până la ușa prezentului și la pragul viitorului -, suntem o poveste minunată a timpului.
Ne naștem în ceea ce aduce cuvântul; liane de cuvinte încredințate mâinilor noastre.

… ce s-ar putea afla în spatele rândurilor pe care nu le-am scris?

sursă foto: pixabay