M-aș !

M-aș face pământ de deal
Durere să nu mai am,
Vântul să îmi mângâie,
Apa să îmi susure
Dorurile crâncene, dorurile slobode
Ce m-au biciuit, pân-am veștejit,
Frunză arsă-n crâng,
Țipă a pământ,
Ploaia mă lovește,
Praful îl stârnește.

Floare de sulfină,
Dă-mi mamă odihnă,
Prefă-mă în rimă,
Să plutesc prin cer,
Un zefir rebel,
Să simt răsăritul,
Să-mi sărut netimpul
Și a lumii transă,
Ce e-n metastază.

M-aș preface-n câmp,
Să simt a porumb
Și a grâu, și-a sfeclă,
Să miros a mentă
Și a muncă multă,
Sudoare și trudă.
Pâine caldă-n țest,
Iz de mult nutreț,
Merii sunt în floare,
Inima mă doare,
Mugurii se-nfoaie,
Așteaptă o ploaie.

Floare de mușcată,
Vreau lumina toată,
Să mă-mbrac în soartă!
Marea să mă soarbă,
Să devin un val,
Ce se sparge-n mal
Și reînvie-n larg
Când vede ce-i drag.

Umbră-s pe pământ,
Mă legăn prin prund.
Aș vrea o putere
Să prefac în stele
Iubirile mele!
Nu mai am hodină,
Moartea mi-e sublimă,
Mă topesc în zare,
Simt a ei chemare.
Fum și părăsire,
Lumească pornire,
Vă privesc din cer,
Cânt un Lerui-Ler…

sursă foto: pixabay