Ziua Internațională a Fericirii

Într-o zi, dis-de-dimineață, Fericirea se trezește, își consultă agenda, pe urmă pornește la drum… fiindcă avea să ajungă și la ușa mea. Soarele răsare ușor, liniștit, cerul se luminează; noaptea merge la culcare, Luna se duce și ea la somn, dar înainte, mai rămâne un pic: salută norii, apoi fuge.
Casa mea se afla la intersecția dintre vis și realitate, dintre munte și mare, un loc pitoresc, unde fiecare clipă are sens.
Musafiri nepoftiți nu aveam astăzi pe listă. Zuzi savura adierea soarelui, privind nedumerit spre mare; uneori, câte un val îi lovea mustățile, iar el fugea timid în spatele terasei, strigându-mă uneori cu un miau sau cu un miorlau. Apoi tăcere, fiindcă adormea până îl trezea vântul sau ploaia.
Fericirea iese din culcușul ei și pornește spre casa din vis. Ajunsă la destinație, bate încet la ușă, așteptând răspuns. O poftesc să intre, cerându-i o clipă-două, să scot crema de zahăr ars din frigider.
Ea zâmbește!
O invit pe balcon, acolo unde muntele și marea își dau mâna, iar valurile cântă în fiecare dimineață, acompaniate de pescăruși.
Blănosul meu se cuibărește în brațele sale și adoarme liniștit; ea îl mângâie afectuos.
Pe masă, o carte stătea cuminte, așteptându-și cititorul. Grădina uitată, de Kate Morton. Fericirea își aruncă un ochi spre ea, încercând să-și amintească dacă o citise sau nu.
Misterul musafirului surpriză e încă nedeslușit, dar prăjitura este servită și împreună pornim un lung șir de discuții despre viață și despre alte lucruri simple.
Doar că discuția amicală e întreruptă de țârâitul insistent al soneriei. Mă ridic, cu gândul să deschid.
Spre surprinderea mea, în fața ușii stătea, zgribulită de viață, Nefericirea.
Doamna era îmbufnată, ursuză, nemulțumită de toate problemele care se aflau în sufletul său.
Mă salută și intră în casă, nepoftită, pornind înspre balcon, dornică și ea de ceva dulce.
Uimită și de musafirul care nu avu plăcerea să-și anunțe vizita, sunt nevoită să asist la o ceartă absurdă între Fericire și Nefericire!
Trezit din somnu-i liniștit, Zuzi încearcă să le potolească.
-Miau, miau! zise spre mine, în pisiceasca lui, de parcă m-ar fi întrebat ce se întâmplă.
Ridic din umeri, urmărind neputincioasă spectacolul fără sens.
-Ești liber să faci ce dorești! îi spun.
Iar Zuzi, ascultător, articulează cu o zgârietură Nefericirea. Ea se dezechilibrează și pică în vale,
lângă o meduză, care o scutură dureros.
-Am să mă răzbun! ne strigă Nefericirea, supărată.
-Trece, draga mea, toate trec, la fel și tu! zise Fericirea, gustând din prăjitura savuroasă.
Despre Fericire s-au scris și se vor scrie multe povești, dar cum de fiecare dată sentimentul va fi expus din perspectiva celui care l-a simțit sau care l-a pierdut, se va aduce vorba și despre Nefericire.
Fericirea și Nefericirea sunt două prăjituri, una dulce, cealaltă amară, iar plăcerea de a le gusta stă în măiestria cu care le accepți sau nu în viața ta.
Cum arată Fericirea? Are culoare? Are stare?
Sunt întrebări născute pe buzele fiecăruia dintre noi, întrebări ale căror răspunsuri stau ascunse în suflet.
Și totuși, ce-ar fi să ne imaginăm că viața ne zâmbește în fiecare zi? Chiar dacă nu o face…
Ce-ar fi să ne imaginăm că la fiecare colț de gând crește o floare? Chiar dacă nu crește…
Ce-ar fi să ne imaginăm că în fiecare fărâmă de vis se află un surâs? Chiar dacă nu se află…
Ce-ar fi să ne imaginăm că viața noastră este o alee plină de flori? Chiar dacă nu e…
Numai de noi depinde dacă Fericirea există sau nu, fiindcă atunci când ochiul îi percepe strălucirea, sufletul trebuie doar să îi aleagă culoarea.
Fericirea a fost descrisă în versuri, a născut zâmbete și a ales o zi a ei. O zi în care fiecare om de pe Pământ ar trebui să zâmbească.
Ziua Internațională a Fericirii se celebrează pe 20 martie, la propunerea lui Jayme Illein, filantrop și consilier special al Organizației Națiunilor Unite, cu scopul de a serba fericirea globală, însă de-a lungul timpului, înțelepții au rostit mereu vorbe de duh despre ea:
Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă ești fericit. (Constantin Noica )
Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră. (Marin Preda)
Fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie. (Marin Sorescu)
Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ți orice țintă, numai un singur lucru nu, fericirea. (Lucian Blaga)
Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort și timp. (Dalai Lama)