Începutul liceului: Din nou pornind de la zero

 În timp ce unii sunt pur și simplu copleșiți de gravitatea tranziției de la școala gimnazială la liceu, nesimțindu-se pregătiți pentru această următoare etapă, eu am așteptat cu sufletul la gură toată vacanța de vară ca să încep liceul, locul care pentru următorii patru ani o să-mi fie a doua casă. Poate se întreabă unii cititori de ce am așteptat eu cu asemenea entuziasm să pășesc pe următoarea treaptă? Motivul este foarte simplu… pentru că este o nouă experiență.

 Eu văd liceul ca pe o sumedenie de oportunități, unde pot să trăiesc o altă viață decât cea de până acum. Alte evenimente, alt colectiv, alt cadru didactic, alte condiții… Iar noutatea ce are să mă testeze este cea ce îmi oferă cel mai mult farmec! Până la urmă, toată lumea se plictisește de rutina zilnică, procedeul magic prin care niște activități interesante sau tabieturi devin repetiții mecanice, pe pilot automat, așa că nu strică deloc dacă se schimbă un pic decorul. Mă bucur că am ajuns la liceul dorit și la specializarea dorită, după ce clasa a VIII-a și-a folosit torpilele și cuirasatele împotriva mea și era cât pe-aci să mă scufunde, s-ajung naufragiat. Din fericire, am supraviețuit și m-am descurcat mai bine decât mă așteptam! Poate aveam eu standarde prea mici și îndoiala prea mare, dar consider că eram doar realist. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult clasa a VIII-a, fiind un adevărat procedeu de transformare, gândurile ce mă orbitau devenind mult mai nimicitoare, schimbările în percepție și personalitate excelând în profunzime, iar dorința de evoluție crescând și chiar transfigurându-se în viața reală. Aș putea zice că sunt deja la apogeul vieții mele, însă ar fi trist dacă afirmația asta ar fi valabilă și peste câțiva ani. Trebuie și el, simultan cu mine, să crească și să nu treacă în fiecare zi ca gâsca prin apă. Sunt dispus să muncesc pentru visurile mele, pentru a deveni realitate, cât se poate cu putință!

 Ca tot omul, am obiectivele stabilite pentru acest an școlar, pe mai multe categorii sortate, fiindcă, așa cum am mai explicat, vreau să fiu o persoană mai bună, mai educată, mai sociabilă… Până la sfârșitul clasei a VII-a, eram mai pueril, nu mă stresam decât cu dileme existențiale și nu mă preocupam așa mult de viitor, totul părea susținut într-o buclă a timpului, simțeam că gimnaziul este o lume fără început și fără sfârșit, în care am trăit dintotdeauna. Cu timpul, mi-am dat seama că nu pot trăi cu ceață în fața ochilor. Niște repere, niște idei, niște aspirații sunt necesare pentru a naviga prin oceanul ăsta și consider că fiecare ar trebui să aibă niște vise pentru a le îndeplini și, mai important, pentru a se îndeplini. Eu cred că în viață scopul principal este să fii fericit cu existența ta, căci nu aș suporta o viață mâhnită. Pe de altă parte, abia aștept să-mi fac prieteni noi, să discut cu cât mai multe persoane, deoarece consider ferm că de la fiecare om pot învăța ceva nou și eventual să-mi prezinte și alte viziuni asupra lumii, să descopăr noi concepte și metode, care m-ar ajuta foarte mult în propria formare.

 Dacă viața ar fi constantă, fără stagnări sau urcușuri, fără piscuri sau prăpastii, eu m-aș plictisi, m-aș opri tocmai în cea mai apropiată stație. Este ca și cum ai merge cu trenul și pe tot drumul ai vedea o câmpie netedă și fără limită, tăiată doar de orizont.

 Lăsând la o parte filosofia mea ieftină și ticsită de hiperbolă, abia aștept ca în fiecare zi să străbat, să cutreier holurile înguste, să-mi limpezesc gândurile în spațioasa sală de clasă și ca soarele să-și livreze zâmbetele dincolo de geam, să mă încurajeze să plantez sâmburii muncii în minte și trup, ca după efort și silință să culeg apoi recolta, pe plan academic și personal, cultural și social.

 Prima zi de liceu am trecut-o cu bine, aștept cu brațele deschise, caietele goale și sufletul plin restul anului! ◝⁠(⁠⁰⁠▿⁠⁰⁠)⁠◜

Festivitatea de deschidere a noului an școlar

foto: Dâncă Daria