Tu știi ce e dragostea?

Da, am ales să plec, dar asta nu înseamnă că sentimentele mele s-au schimbat! Cel puțin, așa cred, sau mă mint în continuare până când amintirea noastră nu o să mai stârnească lacrimi amare pe obraz.

Povestea noastră, poate sună ca un film prost regizat, însă fiind personajul principal, mi-am dat seama cât de aiuriți eram când ne întâlneam! Nici unul nu avea curaj să zică exact ce simte. Provenim din scenarii total diferite, nici un regizor de film nu ne-ar fi dat vreo șansă de întâlnire. Ce să mai zicem de iubire? Dar, până la urmă, ce e iubirea? Până acum puțin timp sincer aș fi refuzat această întrebare! Să vă zic motiv, nu pot, pentru că nici eu nu știam. Nici acum nu cred că pot să vă răspund.

Adevărul este că nu am fost învățată ce este iubirea. Nu am fost învățată cum să reacționez când te văd și fluturii să îmi dea târcoale. Gândurile mele se învârt în jurul acelei seri de primăvara în care, întinși pe o pătură, ne uitam la nori și vorbeam despre ce este dincolo de univers, de parcă tu erai universul meu si eu eram universul tău!

Sunt o fire mai diferită și de multe ori nu înțeleg lucrurile cum le înțelege lumea din jurul meu și când vine întrebarea: ,,TU ȘTII CE E DRAGOSTEA?”. Mereu răspundeam: ,,NU ȘTIU ȘI NICI NU AM ÎNCERCAT SĂ ȘTIU!”. Răspunsul înapoi era mereu același : ,,Ai timp să afli! O să vină și timpul tău când o să știi.” Poate au dreptate, fie, poate sunt prea haotică pentru cineva și trebuie să învăț să mă accept pe mine, ca să mă tolereze ceilalți. Haosul unei persoane poate să fie liniștea sau furtuna alteia. E normal să fie așa, dar mai important decât să înțelegem asta, e să găsim o persoană care să nu obosească să ne salveze din propriul nostru haos. Credeam că acea persoană ești chiar tu, dar amândoi știm că nu a fost să fie! Credeam că ești tu, că fără să mă aștept, ai venit în viața mea. Fără să știu finalul, ți-am zis ce aveam pe suflet în nopțile albe. Fără să știu finalul, când universul meu era plin de nori negri și grei, îți cădeam în brațe și sfârșeam contemplând asupra unor vise pe care nu știam că le aveam în gând.

Finalul a fost văzut ca un tablou fără culoare. Așa am ajuns precum doi străini pe stradă! Însă ne cunoșteam zilele de naștere, culoarea preferată și ce-am vrea să devenim. Tot ce îți mai pot dori acum este să te îndrăgostești de cineva care nu o să obosească să te salveze din propriul tau haos, chiar dacă tu ai obosit încercând să mă salvezi pe mine…