Lucruri pe care nu le-am spus 

 31 ianuarie 1918, aproape de miezul nopții

                                                                                 Mihăiță al meu,

Am primit astăzi veștile despre moartea ta. Îmi pare rău! Îmi pare rău că am fost o lașă și nu ți-am dezvăluit adevăratele mele sentimente pentru tine. Mi-a fost frică că mărturisirea mea va ruina frumoasa prietenie pe care o aveam. Știu că lucrurile se puteau schimba, atât în bine, cât și în rău… Îmi era frică. Frică de necunoscut, de posibilitatea de a fi respinsă. Mi-era frică să te pierd.

   În acea zi de vară, când te-ai întors de la Berlin, am știut… Am știut că te iubesc și că îmi doream să-mi fii alături pentru tot restul vieții mele, fie ca prieten, fie ca iubit. Acum te-am pierdut. Pentru totdeauna. Astăzi m-am trezit cu o presimțire rea, simțeam cum ceva întunecat se abate asupra mea. Câteva ceasuri mai târziu, a sosit scrisoarea cu veștile cutremurătoare despre tragica ta moarte pe front.

   Oricât de tristă aș fi, nu pot totuși să nu mă bucur. Mă bucur că suferința ta s-a încheiat, că ești acum într-un loc mai bun, unde Dumnezeu te păzește. Deși nu cred că o voi putea face vreodată, va trebui să mă împac cu gândul că, de acum, nu vor mai avea loc seratele în care lecturam poemele lui Eminescu și visam la lumi îndepărtate și imposibile.     

   Poate pentru tine am fost doar un capitol din cartea vieții tale, dar tu ai fost pentru mine întreaga carte a vieții mele… Va trebui să îmi scriu povestea de una singură. Deși sunt înconjurată de oameni, mă simt singură. Mă simt bântuită de prezența ta, de amintirile cu tine. Oriunde merg, îți simt parfumul. În fiecare poem citit, văd flacăra pasiunii tale pentru artă. Oriunde mă uit, te văd. E un lucru pe atât de frumos, pe atât de dureros.                                                                    

   Va trebui, dragul meu Mihăiță, să mă ierți pentru lașitatea mea. Te iubeam prea mult pentru a-mi permite să te pierd.  Va trebui să renunț la tine, să-ți las sufletul să se odihnească. Voi incendia această scrisoare cu speranța că rămășițele ei vor pluti în depărtare și vor ajunge la tine prin intermediul îngerilor.

                                                                                                                                 Cu multă dragoste și regret,

a ta Dăriuca