De ce nu ai grijă de ea?

Zâmbetul ei e artă, dar tu nu-l mai vezi,
Ochii ei sunt stele ce luminează-n întuneric.
Buzele-i sunt munți, iar lacrimile,
Vezi tu, îi sunt oceanul în care se scufundă.
De ce se adâncește-n el? Habar nu ai tu
Cum e să te-neci.
Vrei să-i vezi zâmbetul, sclipirea din ochi,
Dar nu te gândești că poate,
Nu le vezi din vina ta.
Fă-o să se simtă unică, inegalabilă și iubită,
Iar atunci, îi vei vedea cu adevărat
Strălucirea tainică în toiul nopții reci.
Nu fi indiferent cu suferința ce-o provoci,
Nu fi îngâmfat crezând că așa îi dai o lecție,
Fii sincer și gândește-te că nu o meriți
Dacă o distrugi și-ofilești.
Fii alături de ea, nu material, cu daruri scumpe,
Ci cu sentimente investite, gesturi mici
Ce par a conta mai mult decât o comoară.
Nu o mai face să plângă, iar dacă nu te simți în stare de toate aceste lucruri:
Pleacă!
Dispari din viața ei! Las-o să te uite!
Să găsească pe cineva ce o merită,
Să-i repare visele ce le are de când era copilă.
Haide, las-o să zboare spre fericire!
Nu o ține cu aripile legate.
Dacă în aceasta nu ai putut,
Dă-i avânt și iubește-o-n altă viață.

Răspunsuri