Spectacolul

Privesc din tribune

Un mare spectacol.

Se aprinde lumina unui reflector:

Atât de caldă,

Atât de mare…

Sunt în umbră momentan,

Nu am emoții.

Bate vântul,

Începe dansul;

Rând pe rând,

Copacii se rotesc în mantii sclipitoare;

Mii de actori se-nvârt pe alei

Cu mâinile-mbufnate,

Cu privirile grăbite.

Ce splendoare!

Ulmii își aruncă șalurile –

Rămân în rochii de aur.

Bate vântul și mai tare.

Totul e pe repede-naite…

Luciul frunzelor se duce,

Lumina mă izbește!

Începe iar vâltoarea vieții:

Să încep spectacolul? 

Articole asemănătoare

Poetul

Poetul e stingher în lume,​Se naște și moare prin Cuvânt!​Lumina lui, caldă minune,​Încălzește -n cer și pe pământ.​​El a pus hotar la efemer,​Se-nalță întru nemurire​Și,…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *