Spectacolul

Privesc din tribune
Un mare spectacol.
Se aprinde lumina unui reflector:
Atât de caldă,
Atât de mare…
Sunt în umbră momentan,
Nu am emoții.
Bate vântul,
Începe dansul;
Rând pe rând,
Copacii se rotesc în mantii sclipitoare;
Mii de actori se-nvârt pe alei
Cu mâinile-mbufnate,
Cu privirile grăbite.
Ce splendoare!
Ulmii își aruncă șalurile –
Rămân în rochii de aur.
Bate vântul și mai tare.
Totul e pe repede-naite…
Luciul frunzelor se duce,
Lumina mă izbește!
Începe iar vâltoarea vieții:
Să încep spectacolul?
Răspunsuri