INTERVIUL DE DUMINICĂ #14

Bună ziua, dragii mei, și bine ați venit la Interviul de Duminică. A fi voluntar înseamnă a aloca resurse de timp pentru o cauză cu care te indentifici emoțional, în care crezi și pentru care ești dispus să acționezi. Voluntariatul înseamnă iubire și ce dovadă de iubire mai mare decât să-ți dăruiești propriul timp pentru a fi alături de cei în nevoie?

Invitatul meu de astăzi, consideră voluntariatul „liturghia de după Liturghie”, o formă de iubire și de jertfă continuă pentru aproapele nostru.

Victor, bine ai venit la Interviul de Duminică. Ești nou în comunitatea noastră și, cu toate astea, ești printre cei mai activi membri, și mi-ar plăcea să începem prin a te prezenta colegilor noștri voluntari.

Salutare! Mă numesc Victor, am 20 de ani și sunt din Piatra Neamț. Îmi place să citesc, să mă documentez și să explorez locuri noi. Totodată, îmi place să mă implic în viața Bisericii prin participarea la strană și să ajut persoanele care au nevoie de mine.

De ce este important voluntariatul pentru tine? Ce înseamnă pentru tine să fii voluntar?

Pentru mine voluntariatul reprezintă „liturghia de după liturghie”, adică, indirect, ajutând persoanele care au nevoie de mine îi aduc slavă Domnului.

Ce te-a motivat să alegi Colegiul Sfântul Nicolae și, implicit, comisia din care faci parte? Ce ți-a plăcut?

Mi-a plăcut la colegiul nostru că ne putem dezvolta multilateral și că putem pune în practică ceea ce ne învață facultatea și acel lucru este binele aproapelui și slăvirea lui Dumnezeu. Am ales Comisia Misionară, deoarece mă pot dezvolta și implica mult mai mult în viața oamenilor din jurul nostru.

Care este activitatea sau proiectul care și-a plăcut cel mai mult? De ce?

Activitatea care mi-a plăcut cel mai mult a fost desfășurată la o școală din Vaslui în apropierea Crăciunului. Acolo am văzut foarte mulți copii care ne-au văzut ca oameni veniți de departe cu toate că suntem la 40 de kilometri distanță față de ei. Am observat la această activitate că lipsa educației îi face pe oameni să se îndepărteze. Acei copii ne-au văzut ca pe eliberatorii din jugul nepăsării și-a intoleranței. Totodată, am observat zâmbete sincere pe care nu le zărim în ziua de azi și mi-am dat seama cât suntem de triști, în loc să fim fericiți cu ceea ce avem( lucrurile valoroase stau in obiecte simple).

A fost un moment în toată activitatea din semestrul trecut în care te-ai simțit copleșit emoțional?

A fost un moment pe care nu-l voi uita ușor, iar acesta s-a petrecut într-o zi de joi când am fost să împărțim pachete în zona gării din Iași. Acolo era o bătrânică care aștepta trenul și nu mâncase nimic pentru că și-a dat toți banii pe tren și pe mâncarea fiului său care e în pușcărie. Am văzut acolo cât mare este jertfa unei mame pentru copilul său, iar acest fapt m-a făcut să mă gândesc câte sacrificii se fac pentru mine din partea părinților mei.

Cum crezi că s-a schimbat viața oamenilor pe care i-ați ajutat?

Consider că viața oamenilor s-a schimbat, dar nu în totalitate. Spun acest fapt, deoarece cred că ar trebui să umblăm mai mult la mentalitatea lor și în partea duhovnicească. Eu consider că ar trebui să-i scoatem din mentalitatea accea tipică lor și să-i facem să creadă mai mult în forțele proprii, decât în forțele noastre.

A existat vreun moment în acest semestru în care ai simțit că nu mai poți, că este prea mult, prea dificil? Cum ai gestionat situația și emoțiile ca să-ți recapeți controlul?

Am simțit acest lucru în sesiune, deoarece mi s-a părut foarte copleșitor, iar emoțiile și fricile și-au pus amprenta asupra mea. Voi încerca pe viitor să fiu mult mai stăpân pe mine și pe situații.

Care a fost cea mai mare provocare în activitatea de voluntar și cum ai reușit să o depășești?

Nu am avut probleme în activitatea de voluntariat, deoarece am făcut voluntariat și în timpul liceului și știam ce se întâmplă și cum să gestionez situațiile. Am făcut dansuri ceva timp, iar acest fapt m-a ajutat să joc în „hora” Colegiului Sfântul Nicolae.

Ce apreciezi și ce nu-ți place la un om?

Apreciez la un om sinceritatea și onestitatea. Sunt de părerea că mai bine este să fii sincer, decât să te dai altcineva sau să fii „cu nasul pe sus”. Nu suport falsitatea și ura la o persoană, deoarece și Mântuitorul ne spune în rugăciunea domnească „să iertăm greșiților noștri”.

Care crezi că sunt cele mai importante calități ale tale?

Îmi place ca ceilalți să observe calitățile mele, iar eu rămân cu defectele pentru a deveni cea mai bună variantă a mea.

Care este motto-ul tău în viață?

Cel mai important motto al meu este „iubește ca să fii iubit”.

Este ceva ce ai vrea să le transmiți colegilor noștri voluntari pe această cale?

Aș dori să le spun colegilor mei că putem fi mai buni, decât am fost și mai deștepți decât suntem.