”Maitreyi” și virtualul iubirii 

de Victoria Lupașcu

” Maitreyi va rămâne cartea de căpătâi a îndrăgostiților de dragoste, poemul adolescenței, în primul rând al acelei adolescențe specifice veacului nostru, incitat de evadare și exotism.”- Perpessicius

Maitreyi este romanul scris de Mircea Eliade și publicat în anul 1933, când autorul avea vârsta fragedă de 26 de ani. Maitreyi este o poveste de dragoste în care se regăsesc anumite evenimente, din viața autorului, petrecută în India în 1930, creionând frumoasa idilă ce ia naștere între, personajul său, Allan și uimitoarea Maitreyi Devi, o tânără de 16 ani, o adevărată indiancă cu o credință în zei și în valorile primordiale ale umanității, o posesoare a unei gândiri superioare, raționale.

Romanul își are punctul de plecare în călătoria efectuată de Mircea Eliade, în India, la Universitatea din Culcutta, unde autorul învață sanscrita și conceptele filosofice hinduse alături de mărețul profesor Dasgupta. Mircea Eliade locuiește o perioadă în casa filosofului, unde face cunoștință cu fiica acestuia, Maitreyi. Așadar, romanul ilustrează o experiență de cunoaștere, privită prin prisma unui jurnal ale cărui file dezvăluie o întreagă civilizație, o modalitate de chibzuire unică ancorată în mrejele sacre ale culturii hinduse, transpuse sub forma unor trăiri, amintiri, sentimente pe paginile unui jurnal, care constituie temelia romanului.

Romanul realist descrie cu veridicitate întreg spațiul geografic, care a exacerbat momente de răscruce în evoluția protagonistului. De la munca plictisitoare de birou, la îmbolnăvirea de malarie, de la escapadele cu prietenii până la viața autentică din casa șefului său, Narendra Sen, romanul reprezintă un nucleu de virtualități menite să creioneze povestea de dragoste dintre Allan și Maitreyi. Deși la început, Allan o descrie pe fată ca fiind urâtă ”Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat şi şi-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată braţul întreg gol şi m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară”, acesta neîmbrățișând interesul pentru o nouă cultură, pe parcursul firului epic se atestă o contrapunctare a stărilor afective ale protagonistului. Datorită lecțiilor comune de bengaleză și franceză dar și din cauza multiplelor scene din incinta casei, Allan ajunge să conștientizeze unicitatea și originalitatea unei culturi și a unei femei indiene. Cu toate acestea, sentimentele de inferioritate, la adresa unei civilizații, diferite de cea europeană, dispar, emancipând puternice sentimente afective din partea celor doi protagoniști.

Allan reprezintă arhetipul european, care dorește să se dezvolte pe baza propriilor reflecții, neraportându-se totalmente la conceptele primordiale, pe când Maitreyi întruchipează tiparul asiatic. Interesele ei au valențe sacre iar tendința protagonistei către studiul introspectiv, al microuniversului, pune în lumină o întreagă fenomenologie a cunoașterii substraturilor genezei.

Îndrăgostit profund de viziunea absolută a universului interior și de iubirea pură, Allan afirmă că: ” Maitreyi e neînchipuit de senzuală, deși pură ca o sfântă. De fapt acesta e miracolul femeii indiene: o fecioară care ajunge amanta perfectă în cea dintâi noapte”. Cu toate acestea, există o barieră de nestrăpuns în relația celor doi: cultura atât de diferită, obiceiurile, tradițiile îi raportează pe cei doi protagoniști la niște dimensiuni existențiale diametral opuse. Orbiți de forța vitală a iubirii, neconcordanțele culturale nu reprezintă, pentru cei doi îndrăgostiți, o adevărată piedică. Aceștia recurg să-și absolutizeze trăirea sentimentului de iubire sub forma unei uniuni precoce pecetluită sub semnul căsătoriei. Ei se logodesc pe ascuns, respectând tradițiile indiene, care apreciază unirea cu natura, ca un prim pas spre refacerea cosmogoniei primordiale ” Mă leg de tine, pământule, că eu voi fi a iubitului meu şi a nimănui altcuiva. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia, aşa îi voi aştepta eu venirea”, ba mai mult, Allan susține că va îmbrățișa religia hindusă, pentru a distruge orice limite culturale care și-ar putea lăsa amprenta asupra evoluției relațiilor acestora.

Oare vor reuși cei doi îndrăgostiți să-ți atingă apogeul fericirii enerne, împreună? Sau vor fi niște ostași capturați în mrejele drastice ale realității?

Răspunsul la aceste întrebări poate fi găsit doar lectuând romanul ” Maitreyi”.

Recomand această carte? Cu siguranță, da.

Romanul ” Maitreyi” este o adevărată capodoperă a epocii, din care noi, lectorii, odată ajunși prin rândurile lui, ne cufundăm într-o lume nouă, dură , pe de o parte, însă cu o puternică valoare sentimentală și culturală, unde suntem martori oculari la o poveste de dragoste frumoasă, cu toate situațiile-limită ale acesteea. Romanul ”Maitreyi” merită din plin timpul acordat lecturii și nu va avea niciun moment de regretat.