18 decembrie – Ziua Internațională a migranților

Ziua internaţională a migranţilor este marcată de ONU în fiecare an, la 18 decembrie, cu scopul de a înlătura prejudecăţile opiniei publice cu privire la migranţi şi de a muta accentul pe contribuţia acestora la diverse domenii, atât în ţările lor de origine cât şi în ţările de destinaţie.

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a instituit Ziua internaţională a migranţilor prin Rezoluţia 55/93 din 4 decembrie 2000. De asemenea, prin Rezoluţia 45/158, la 18 decembrie 1990, a fost adoptată Convenţia internaţională pentru protecţia drepturilor tuturor muncitorilor emigranţi şi a membrilor familiilor acestora, care oferă un cadru complet de protecţie a drepturilor omului pentru lucrătorii emigranţi.

Ministrul pentru românii de pretutindeni: 9, 7 milioane de români trăiesc în afara granițelor țării, iar 5,6 milioane sunt în diaspora, restul în comunitățile istorice.

Vă redau o poezie din volumul meu de poezii, „Drama dezrădăcinării”, apărut în 2019.

Bilet spre nicăieri

Castani și plopi înalți ce străjuiesc o gară,
Ascund pereții roșii din cărămizi greoaie
De umezeli pătrunse sub ropote de ploaie,
Graffitti pretutindeni – imagine bizară,

O sală de-așteptare ticsită de bagaje,
O lume-nghesuită așteaptă la ghișeu,
Stereotipuri scoase dintr-un recent clișeu,
E-un serial de viață cu multe personaje.

Sunt chipuri obosite, plecate-ngândurate,
Cu minți stoarse de gândul, atât de greu, de ducă,
Spre-o lume neștiută, o palidă nălucă
Lăsând în urmă vieți prea mult îndurerate.

Ei toți privesc panoul – diverse destinații,
Aleg una din ele, dorindu-se plecați
Și urcă în vagoane cu alți dezorientați,
În trenul speranței, trecând prin multe stații.

Ajuns în gara mare a unei țări străine,
Coboară – simte peronul de-un rece-ngrozitor,
Ochii spre cer ridică, spre-un înger păzitor,
Sperând noroc să aibă și să îi fie bine.

Iar primul gest e-un telefon acasă,
Spunând cu voce joasă că a ajuns cu bine,
Înăbușind un plânset, înstrăinat se-abține
La strigăt de tristețe, ce pieptul îi apasă.

Îmi amintesc de unde eu am plecat mai ieri,
Cu planuri și cu vise ascunse într-o geantă,
Lăsând în urmă țara. Iată sunt emigrantă!
Aflu că-El-Dorado nu este nicăieri.

Autor: Camelia Baciu

Categoria: Actualitate