București, oraș Art Deco

Istoria și mai ales memoria colectivă poate fi uneori nedreaptă. Unele lucruri vor ieși mereu în evidență, susținute artificial sau prin semnificația lor, în vreme ce altele se vor retrage elegant într-un colț, atrăgând atenția doar celor care sunt dornici să facă un pas mai departe.

Acest lucru este adevărat și în cazul patrimoniului arhitectural. Luând exemplul Bucureștiului, rar vezi vreun material promoțional care să nu includă monoliticul Palat al Parlamentului, care își câștigă locul prin mărimea neobișnuită. De asemenea în promovarea orașului se folosesc la greu imagini ce trimit la zestrea construită în secolul al XIX-lea prin clădiri precum Palatul CEC, vechiul Palat al Poștelor, Palatul Cantacuzino și emblematicul Atheneu.

Astfel ia naștere o cronologie incompletă și ciuntită care cuprinde epoca medievală, redusă ca reprezentare, o epocă modernă a lemnului, erodată prin dezastre, Epoca de aur a Regatului și arhitectura sumbră și înghesuită a comunismului. Peste toate acestea se așază astăzi amalgamul de sticlă și beton care schingiuiește orice formă de unitate pe care o mai păstra capitala.

De aceea ar trebui apreciate eforturile de readucere în atenția publică a ceea ce devine o amintire marginală. O astfel de apariție editorială este cartea București, oraș Art Deco, realizată de către editura Igloo și apărută în colecția Igloo patrimoniu la sfârșitul anului 2020.

Ce este Art Deco? O mișcare artistică plecată din Franța, un impuls creator al perioadei de după Marele Război, un stil care reunește cele mai noi curente (cubism, expresionism, Bauhaus) cu aspecte ale culturilor din afara Europei (prelucrarea simbolurilor ce aparțineau culturilor îndepărtate sau primitive). Se remarcă printr-o eleganță extravagantă, geometrie dinamică și un spirit hedonistic și ludic.

Cartea îmbină în mod echilibrat explicațiile scrise, care oferă suficiente amănunte despre epoca Art Deco cu numeroase fotografii ce pun în evidență patrimoniul arhitectural încă prezent în București. Cadrele realizate de către fotografii Arthur Țintu, Dragoș Dogaru și Vlad Pătru surprind clădirile discrete, dar maiestuoase care se găsesc în centru și care sunt exemple clare ale artei care a găsit un sol propice în Bucureștii anilor 20 și 30.

Cartea are mai multe părți printre care O lume Art Deco: Bucureștiul interbelic, în care se descrie efectul și răspândirea acestui stil în oraș, Clădiri și programe, în care se face o trecere în revistă a marilor construcții realizate în acest stil, Mici ansambluri, ce au în centru clădirile private sau Detalii unde accentul cade pe ornamentația și elementele discrete ce dau monumentului aerul distinct și inovator al stilului.

Am răsfoit cu drag cartea pentru că revedeam clădiri pe lângă care treceam și care fie se odihneau în anonimat sau dimpotrivă se bucurau de faimă (cum ar fi Palatul telefoanelor, hotelul Lido sau hotelul Union). Mi-am dat seama că pe unele nici eu nu le-am recunoscut, deși am bătut străzile Bucureștiului vreme de câțiva ani.

Cred că acest volum este un omagiu bine venit al unui stil lăsat cumva deoparte. Redescoperirea (dar și conservarea) patrimoniului Art Deco ar putea oferi șansa ca orașul să își etaleze o fațetă mai puțin cunoscută și să demonstreze alinierea culturală cu cele mai noi tendințe ale Occidentului, punând în valoare arhitecții români care au contribuit prin talentul lor la înfrumusețarea Bucureștiului.

sursă foto: colecție personală