Corăbii de cuvinte

Motto: „ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…”
(Lucian Blaga)
Corăbiile de cuvinte, încărunţind, lângă o vâslă,
mut, ca o lebădă, poetul stă rezemat de umbra lunii
pe mine mă tot latră iarba şi întunericul de pâslă
iar, prin abecedarul limbii mă-nţeapă viespea raţiunii.

Când zeii ospătează vifor, la-ncrucişare de destine
flotilele de cărăbuşi, plecate să se-ngroape-n verde
mai trag o brazdă prin cuvinte, înnobilând cum se cuvine,
imperiile de cenuşă, limba rănită peste verbe.

Când poezia şi poetul devin o osie de lemn
în Lancrăm scutură cireşii, iar florile-şi usucă vlaga,
când eu mă trag cu el pe roată şi bate clopotul, e semn
că-mi va seca din ochi cerneala, la curtea dorului de Blaga.