Doar noi
Noaptea respiră corăbii de cântece de iubire.
Pe Someş stele strălucitoare şi vorbitoare
cutreieră.
Cu respirări adânci de dimineaţă de iulie
Când pleacă roua, pleci şi tu spre necunoscut;
Prezentul se răsfrânge tandru în crini şi zorele.
În iarba verde totul este asimetric, rece, celest.
Am călcat cu piciorul drept către câmpia de vară …
Pretutindeni coboară miresme de flori de câmp;
Contemporan cu visul de aseară despre luceferi…
Observ multe dorinţe la cei de lângă noi
Oamenii din jur așteaptă desăvârșirea, să fim perfecți.
În cuiburi zborul nu mai încape, iar noi ne dorim aripi
Iar în inimă îmi creşte un clopot de dor şi alean.
Trupul tău, brăzdat de harfe şi dorinţe ascunse
Aşteaptă angelic şi tandru, șchiopătând, să mergem
Spre calea fericirii
Doar noi doi…
Răspunsuri