De ce sunt ucrainean și eu!

Eu nu sunt o insulă,

fiecare frate al umanității care suferă este fratele meu.

Eu nu sunt o insulă!

și nu trebuie să mă învecinez cu marea

care sângerează

ca să strig.

Nu trebuie să-mi intre sângele pe sub pragul ușii,

ca să simt și să spun ce nu pot decât urla:

Eu nu sunt o insulă!

și nu-mi doresc doar pacea mea,

nu mi-o iubesc;

nici porția de mâncare.

Am ajuns să nu-mi mai placă fața poștașului,

aducându-mi vești ce nu mă interesează,

curentul și căldura căminului

mi-au devenit străine de-acum.

Privesc norii și nori sunt peste tot.

Plecați lucruri, plecați!

Plecați și mă lăsați!

Eu nu sunt o insulă!

Eu sunt un om viu! SUNT AER!

Frații îmi mor sub bombe!

Vie e și moartea, dacă altfel nu se poate!

Slavă Ucrainei!

Lupta ei este și a mea!

Aici oamenii se comportă normal,

cumpară,

cumpăr și eu, băutură,

dar beau greu,

războiul îmi curge odată cu ea,

în vene.

EU NU SUNT O INSULĂ!

Sunt un om viu,

sunt aerul primăverii acesteia,

în grădină am toate florile,

dar florile acestea nu mai sunt florile mele,

când frații mei au fost înghițiti de bombe.

Părinții îmi spun că nu sunt cel mai bogat din lume

și să-mi țin casa liniștită,

dar liniștea mea este acum cea mai mare durere

când chipul fraților e acoperit de bombe.

Unde este PACEA iubită?!

Nu știu!

Unde sunt eu? Nici atât nu mai știu.

Cine sunt însă și ce fac e tot ce mai contează…

STAND UP AGAINST THE WAR!